Oh, frumuseţe cu păr negru.

Tu eşti cupa,

Iar buzele-ţi sunt vinul.

* * *

Cântăreţul care ne era vecin intona cu vocea-i cristalină.

Ţipetele copiilor care erau îmbăiaţi sau care cereau sânul mamelor umpleau malul plin de pini al râului. Când am auzit melodia săltăreaţă a unui acordeon cerchez, am oftat.

În Cartierul Imigranţilor era o nuntă. Priveam prin găurile în formă de stele şi-mi doream ca sufletul meu să se poată

întinde şi ieşi prin găuri, să poată atinge umărul lui Muhammad.

— De ce ai ridicat jaluzelele, fato? strigă tata.

Mă bătu cu catarama curelei. Era rece şi ascuţită. Când m-am oprit din scâncit şi tremurat, am adormit sub fereastră, pe perne. În noaptea aceea am visat tichia care te face invizibil. Voiam să fiu nevăzută precum eterul, să mă

mut într-o altă identitate. Poţi să-ţi arunci identitatea ca lenjeria murdară? Poţi?

96

- FADIA FAQIR -

— Identitate? Ce e identitatea? Eu nu cred că am vreuna.

— Maha, biată Maha.

— Te rog, Um Saad, mai spune-mi.

— Mi-am pus mulaya după ce mi-am acoperit faţa cu pudră albă. Mama mi-a dat voie în dimineaţa aceea, pentru prima oară, să-i folosesc fardurile. Nu voiam ca Muhammad să-mi vadă bărbia lovită. Am intrat în magazinul lui şi mi-am cufundat degetele tremurânde în boabele de orez. El mă

privi. Am început să plâng ca o proastă. M-a apucat de braţul drept, împrăştiind nişte orez pe duşumea.

— Vino cu mine, mi-a spus.

Am mers după el. În văgăuna mică din spatele magazinului, a ridicat vălul negru şi mi-a sărutat bărbia pudrată.

— Nu, nu face asta. Nu mă atinge.

— Vreau să te iau de soţie, mi-a răspuns el.

Am intrat în panică şi am ieşit valvârtej din magazin, în căldura de pe stradă. Dacă m-ar fi văzut tata, m-ar fi omorât în bătaie.

Însă mama m-ar fi omorât dacă n-aş fi cumpărat trandafirii uscaţi după care mă trimisese. Mi-am tras pelerina neagră şi m-am dus la magazinul lui Abu Shawmer.

Trandafiri uscaţi pentru gât, iasomie uscată pentru voce, Crema Miresei pentru un ten curat, alifie de băşica-vacii pentru sâni mai plini. Vai, cum îmi doream toate astea! Îmi doream şolduri rotunde, ca ale lui Hind Roustom.

— Cine e?

— O actriţă egipteancă frumoasă. Are vocea răguşită şi-şi unduieşte şoldurile. Eu nu aveam şolduri, n-aveam nimic.

Când am auzit ţăcănitul chimvalului vânzătorului de suc din lemn-dulce şi strigătele celui de vată de zahăr, mi-am dat seama că eram fericită. Pe acoperişul pieţei de aur era pe atunci o cafenea. Um Kulthoum le cânta fumătorilor de narghilea şi celor care jucau cărţi:

Spre cine să mă întorc?

97

- STÂLPI DE SARE -

Tu eşti durerea mea.

Tu eşti fericirea mea.

Fii fericită, inimă! Are să vină şi rândul tău. Ammanul era încântător, era înverzit, era minunat. Pe viaţa ta, eu, Haniyyeh, mai târziu Um Saad, credeam că avea să vină şi rândul meu. Fericirea era la un pas distanţă.

Um Saad e fericită. Eu trebuie să mănânc ce-mi aduce Sura, iar mâncarea ei are gust de noroi. Fadă. Um Saad vorbeşte despre fericire. Mie mi-e frig şi sunt obosită. Am uitat gustul fericirii. Viaţa mea e asemenea făinii împrăştiate pe un câmp cu ciulini. Teaca nu-şi are pumnalul, nu-şi are călăreţul.

98

- FADIA FAQIR -

Maha

Tata purta deja o povară grea, nu-i mai puteam adăuga şi durerea faptului că eram stearpă. Mi-am târât picioarele prin praful satului uitat de lume, ce se agăţa de povârnişul muntelui ca o lipitoare. Mi-am făcut mâinile streaşină la ochi şi am văzut un nor de praf coborând pe muntele dinspre est.

Se întorseseră călăreţii. Încet-încet, se apropiau. Auzeam acum sunetul cunoscut al copitelor în galop. Ştiam că

făcuseră un raid pentru că la plecare îşi legaseră ambele capete ale eşarfei. Strigătele de război umpluseră uliţele leneşe ale satului. Allah să ne apere, bărbaţii noştri luptau.

Vreo douăzeci de călăreţi traseră hăţurile şi descălecară. Şi caii, şi bărbaţii erau murdari şi obosiţi, de abia respirau.

Unul dintre ei se îndrepta spre mine, ţinându-se de umăr.

— Haaaaarb! am strigat şi am alergat să-l întâmpin pe geamănul sufletului meu.

Se dădu jos de pe cal. L-am luat de mână şi am mers acasă. Faţa îi era acoperită de sudoare şi praf.

— Ce ţi-au făcut, dragostea mea?

Hulala a fiert nişte ierburi şi a pus comprese pe rana adâncă de pe umărul lui Harb; eu i-am spălat faţa cu apă de trandafiri şi mi s-a strâns inima atunci când i-am simţit oasele ieşindu-i la iveală prin pielea pomeţilor. Ca stâlpii de cort făcuţi din păr de capră. I-am pregătit o ceaşcă de lapte fiert amestecat cu miere şi ou crud. A vomitat mare parte din băutură pe rochia mea. Lumina ochilor mei era fierbinte precum zgura încinsă.

— Trebuie să-mi spui cine ţi-a făcut asta. Pe sufletul bunicii mele, am să-i beau sângele.

Clătină din cap, apoi se culcă pe pernă.

— Maha, mă rugă şi pe urmă adormi.