În momentul ăla l-au atacat și l-au omorât. Iar tu învățai la etajul comun împreună cu alți câțiva, care-ți pot fi martori. N-ai părăsit sala nicio clipă?

— Nu.

— Perfect. Chiar asta o să le spui polițiștilor dacă te întreabă. Obișnuiai să

mergi în parc, dar nu i-ai văzut niciodată. Niciodată. Și, prin urmare, nu mi-ai spus niciodată despre asta, pentru că nu știai.

Ted accentuă ultimele cuvinte, pronunțându-le rar. Justin îl aprobă.

Chipul începea să i se destindă, dar foarte puțin.

— Nu știu. Poliția nu are un detector de minciuni sau ceva de genul ăsta?

— Hei, Justin, uită-te la mine, îl luă Ted de umeri. Pur și simplu le vei ascunde că i-ai văzut de câteva ori, iar asta doar pentru a face ca investigația să nu se îndrepte spre noi doi și să poată fi prins adevăratul făptaș.

Justin clătina din cap.

VP - 229

— Ascultă-mă, ăsta ar fi cel mai rău scenariu. Poate că poliția are deja un suspect sau ceva solid, și tu te impacientezi degeaba.

— Da, e posibil.

— Sigur că da. Și amintește-ți că tu ai un alibi. La puținul timp pe care îl dedici studiului în ultima vreme, e mare noroc că exact în seara aia ai organizat o reuniune de studiu, nu crezi?

Justin lăsă să se vadă pentru prima dată un zâmbet nervos.

— Adevărul e că da. Dacă în noaptea aia aș fi lenevit prin campus, acum făceam pe mine de frică.

— Exact! Deci n-ai de ce să te îngrijorezi. Dacă cineva spune poliției că îți plăcea să te plimbi prin parc, le spui că e adevărat, dar că nu i-ai văzut niciodată și nici nu știai de relația lor. Iar pentru seara anterioară, pur și simplu le spui ce ai făcut. Totul va fi bine.

Când Ted vorbea așa, totul părea simplu. Și oare nu era? Justin nu-l omorâse pe profesorul Tyler și nici nu-i spusese nimic prietenului său, prin urmare nici el, Ted, nu ar fi avut cum s-o facă.

— Și tu, Ted, unde te aflai în noaptea aia? îmi imaginez că la etajul șase, nu?

Chipul lui Ted se schimbă.

— Da, am fost la etajul șase. Dar pe la șase am plecat.

O liniște apăsătoare se instală între ei.

— Și mai târziu? întrebă Justin pe un ton pesimist.

— Am venit să învăț aici… deci n-am un alibi solid.

Ted începu să râdă.

13.

1994

În ziua următoare se făcu public faptul că Tyler avea o relație cu o studentă pe nume Georgia McKenzie, iar atenția tuturor față de acest caz crescu. Presa era peste tot. Două elicoptere survolau campusul captând imagini din aer. Universitatea suspendă cursurile pentru trei zile (care de fapt aveau să fie cinci). Profesorul căsătorit, cu o familie unită, dar având și o aventură cu o studentă, constituia un subiect picant. Jurnaliștii mai îndrăzneți și mai puțin scrupuloși luau în calcul ipoteza că Georgia își omorâse amantul în urma unui atac de gelozie. Studentă îndrăgostită până

peste cap de profesorul ei înnebunește când acesta decide s-o părăsească.

VP - 230

Privirile nu întârziară să se ațintească spre Ted.

14.

1994

Zvonurile o luaseră înaintea faptelor în campusul Universității. De îndată

ce află de aventura Georgiei cu profesorul, Ted o căută în camera ei, unde fata se refugiase în plin atac de panică. Ted nu pierdu timpul cu formalitățile și merse direct la subiect; voia să știe ce văzuse iubita lui în acea seară, asta dacă văzuse ceva. Georgia îi spuse că părinții ei erau pe drum cu un avocat, așa că nu avea prea mult timp la dispoziție. Mare i-a fost mirarea când ea îi mărturisi tremurând și cu lacrimi în ochi că nu doar că fusese cu Tyler în acea noapte, dar că și văzuse cum fusese asasinat. Ted împietri. Relatarea întretăiată a fetei îi confirmă că stătuse cu profesorul pe una din băncile din parc, că scopul acelei întâlniri (îi jurase lui Ted că era ultima) era să se despartă de-el, și discuția nu decursese în termeni prea buni. Discutaseră și profesorul i-a spus ceva care o rănise (Georgia nu dori să mărturisească ce anume), iar ea începuse să plângă. El a încercat s-o îmbrățișeze, dar Georgia l-a oprit. Peste puțin timp, ea s-a ridicat și i-a spus profesorului ceva ce, potrivit propriilor cuvinte, nu intenționa să facă. I-a spus că, dacă n-o lăsa în pace, avea să-i mărturisească totul soției lui. S-a ridicat și a plecat. S-a îndepărtat câțiva pași, dar s-a simțit vinovată și s-a întors, nu ca să-i ceară

iertare, ci pentru că Tyler nu merita ca ea să-i spună așa ceva. Și atunci a văzut totul, de la câțiva metri. O umbră a apărut dintre arbuști și, cu o viteză

uimitoare, i-a tăiat gâtul. Tyler a căzut leșinat pe-o parte, fără să apuce măcar să țipe. Asasinul nu s-a mișcat preț de o secundă, un profil între umbre, și, înainte să plece, a făcut ceva ciudat: s-a aplecat și a căutat ceva prin buzunarele profesorului. Georgia nu putuse vedea ce anume. Iar apoi asasinul a dispărut imediat, cu viteza unei fantome.

Ted ascultă relatarea în perfectă liniște. Ea stătea așezată pe pat și el pe unul dintre scaune. Nu se apropie în niciun moment de ea să o consoleze. Nu credea că era bine.

— Ai putut să vezi cine era? întrebă, în schimb, Ted.

— Când s-a aplecat, lumina felinarului aproape că i-a luminat fața, dar n-am putut să-l văd.

— O să spui asta polițiștilor?

VP - 231

— Nu știu, Ted. Sunt foarte speriată. Aseară am venit și am luat o groază

de pastile ca să dorm. Nu m-am gândit că Tyler ar fi putut supraviețui, de-asta am plecat, credeam că așa e cel mai bine. Nu-ți închipui cât sânge îi curgea de la gât și cum a căzut la pământ. Era…

Georgia plângea cu sughițuri. Tremurând, implora o îmbrățișare de susținere care nu veni.

— Asasinul părea că știe exact ce face, spuse ca o concluzie Georgia.

Ted o aprobă.

— Trebuie să mă ierți.

Dar înainte ca Ted să-i poată răspunde, ușa camerei se deschise și intră

nimeni altul decât detectivul care se ocupa de acel caz, un bărbat pe nume Segarra, și încă doi polițiști.

Georgia dădu declarații în ziua următoare, iar Ted mai târziu. Nu li se mai permisese să se vadă. În ceea ce-l privește pe el, se arătă ferm în ceea ce-i spusese lui Justin în cameră: că în noaptea crimei fusese în sala de poker de la etajul șase, iar apoi se dusese să învețe. Îi puseră tot felul de întrebări, nu doar despre ziua aceea, ci și despre cele anterioare, sărind de la un moment la altul cu intenții clare de a-l zăpăci. Ted nu se contrazise nicio clipă.