ORASELE SCUFUNDATE
FELIX ADERCA
EDITURA TINERETULUI
1966
PREFAŢĂ
La 22 septembrie 1932, în „Realitatea ilustrată"
apărea acest anunţ:
----------------------------------------------------------------------------------------------
„În numărul nostru viitor, vom începe publi-
carea unui nou roman
Romanul viitorului
X.O.
scris de cunoscutul autor Leone Palmantini. În paginile palpitante ale acestui roman, pe care-l vom da în continuare, cititorii vor găsi cea mai frumoasă evocare a viitorului, aşa cum va fi în realitate, cu maşinismul şi cu dragostea lui, cu ambiţiile şi dezamăgirile lui."
Peste o săptămână apărea, într-adevăr, primul foileton,precedat de un fel de introducere intitulată Provocarea, vrândsă pară o scrisoare deschisă adresată unui prieten. Nic, „maimult om de ştiinţă".
Câteva pasaje dezvăluie intenţiile autorului:
„Toate romanele pe care le provoci trebuie să se petreacă
în viitor, pentru ca cititorul să găsească într-adevăr cevasubstanţial, necopiat şi nefalsificat, o profeţie (oricât de vagă),dar care să se ivească dintr-un germen original.
....................................................................................................
M-ai întrebat gânditor, cu zâmbetul serios care mă punetotdeauna în încurcătură, dacă nu m-ar interesa să cercetez înmine şi să prevăd cumva destinul Omenirii în ultimii ani aiepocii când Soarele a îngheţat. Ce înfăţişare mai au aceioameni?... E cu putinţă o evadare de pe acest bulgăre deplanetă, în adâncul căreia oamenii mai caută o boare decăldură, pentru bietele lor măruntaie?... Spre a nu-şi pierdelesne temperatura animală, trăiesc poate lipiţi câte 5-10,ciorchini vii, polipi umblători - eliberarea sau răzvrătirea unuiaechivalând cu moartea. A părăsi planeta, în căutarea alteia,mai prielnică vieţii, e o idee foarte simplă şi înfăptuirea ei,pentru ştiinţa şi tehnica la care vor fi ajuns oamenii atunci, edestul de lesnicioasă. De ce nu evadează? De ce n-au evadat?
De la aceste întrebări pe care mi le-ai inoculat ca un morbsufletesc, am căzut la grea boală. Închis şaizeci şi trei de zileîntre pereţii camerei mele, ferit şi de oameni, şi de întâmplărilestrăzii, febra lucidă în care m-ai pus a zămislit profeţiatumultuoasă care urmează. "
„Profeţia" era atribuită imaginarului „Leone Palmantini,romancier italian, care debutează în România"*, darProvocarea era iscălită A, ceea ce oferea un indiciu privindidentificarea autorului celor care cunoşteau preocupareaconstantă a lui Aderca pentru miraculosul de sorginteştiinţifică. Preocupare vizibilă, de pildă, într-un pasaj dinarticolul Ce e viitorismul?, apărut cu zece ani mai devreme:
„Idealul lui Marinetti este «creaţiunea omului mecanic, alecărui fragmente să poată fi înlocuite», şi se pare că ultimelerezultate ştiinţifice (menţinerea în viaţă a unor ţesuturi înmediu străin, grefarea unor glande sau a unor organe întregi -
s-au grefat ochi) vin să adauge mai multă seriozitate concepţieiscriitorului italian ". Semnificativ este şi faptul că, în 1927,Aderca a tradus, după versiunea germană (autorul estebotezat Cari Ciapekl), celebra piesă a lui Karel Capek, R.U.R.
(Raţional-universal-robot) Dramă utopică şi colectivă întrei acte şi un prolog.
Scriitorul cunoştea şi operele altor maeştri ai anticipaţieiclasice, cum stă mărturie întrebarea pe care o lansa într-uneseu din 1923, inclus în Mic tratat de estetică sau lumeavăzută estetic (1929):
„Un scriitor de pură fantezie, dar cu un extraordinartalent, trebuie oare dat afară din literatura română -
presupunând că ar apărea - numai pentru că n-ar intra încoloana «caracterului specific naţional»? (Un Wells sau Rosny,români)". Săgeata e îndreptată aici împotriva tendinţelorexclusiviste ale sămănătorismului şi poporanismului, înnumele „autonomiei esteticului", pe care o promova
„Sburătorul", sub bagheta lui Eugen Lovinescu. În foculpolemicii, se face abstracţie de faptul că „fanteziile " lui Wellssunt impregnate de specific naţional: decorul, atmosfera,trăsăturile caracterologice, expresiile idiomatice, toate suntindubitabil englezeşti.
Se pare că lui Aderca i-au căzut în mâna şi mostre de SF
comercial, lipsit de însuşiri sau măcar veleităţi artistice. Aşaîmi explic vituperaţia dintr-o cronică din 1920 la romanul luiDem. Theodorescu, În cetatea idealului: „În definitiv, nupovestirea în sine constituie valoarea unui roman. Dacă n-ar fiaşa, cei mai mari romancieri ar fi aceia care, sătui deevenimentele vieţii sociale, ar combina un roman cu lupteintercontinentale, în care locuitorii din Marte sau Sirius ar fi
părtaşi cu arme ultraştiinţifice".
Despre modul în care concepea autorul nostru literatura
„de pură fantezie" vorbeşte şi capitolul Pastorală dinAventurile d-lui Ionel Lăcustă-Termidor (1932). Sugerareaunui plan fantastic, cu nebuloase inserţii ştiinţifice, apare chiarîn debutul acestei proze greu clasabile, din care aflăm că erouleponim este un spirit „căruia, părăsind spaţiile interstelarecurbe şi timpul infinit pe unde pribegea sub diferite forme, i-avenit gustul la începutul veacului XX (stil terestru) să
vieţuiască încarnat într-un individ de pe Pământ... " Şi Adercainsistă: „El vine din spaţii şi timpuri nemăsurate şi despre caremintea omenească n-a putut spune altceva decât că au poatenumai pentru ochiul nostru forma pe care o scrie creta steleicăzătoare pe tabela neagră a cerului (...) Dar cine ar puteareda desfăşurarea plurală şi proteică, în totalitatea ei cosmică,a unui astfel de spirit?... Chiar în cazul nesperat cândinvestigaţiile noastre documentare în constelaţia Soarelui până
la extremul Uran, apoi dincolo de Sirius şi Aldebaran, şi maideparte, ar fi aproape complete, de unde am lua cuvintele caresă traducă în idiomul minţii noastre o echivalenţă a acestorrealităţi ultrareale? Ar trebui să grăim şi să înţelegem culungimi de unde electrice de diferite mărimi pseudo-alfabeticeşi simili-logice, să ne exprimăm în formule din chimia volantă amiresmelor şi să ne explicăm în limbajul cifrelor simfonice alerazelor".
Acest galimatias prefigurează tonalitatea parodică aromanului, mostră de literatură modernistă refractară la oricereguli constrângătoare. În acest spirit este închipuit şi proiectulpe care domnul Ionel Lăcustă-Termidor îl prezintă directoruluiTeatrului Naţional, o „tragedie fantazistă în numeroase
tablouri sintetice ", intitulată Pastorală. Acţiunea se petrece înanul 8000, când pe Pământul suprapopulat rasa umană esteîmpărţită în două mari categorii, potrivit preocupărilor şi alcă-tuirii trupeşti. Atlantizii locuiesc deasupra oceanului, „într-unfel de colivii de bambus". Ei trimit electricitatea „acumulată dinsoare şi din nori în bobine ca nişte papagali de platină" şiproducţiile lor artistice pădurarilor şi plugarilor de pecontinente, primind, în schimb, alimentele necesare. Cum numai au nevoie să se mişte, picioarele au dispărut, ei arătând
