"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » Romanian Books » Jocul ingerului - Carlos Ruiz Zafon - Citește online gratis #1

Add to favorite Jocul ingerului - Carlos Ruiz Zafon - Citește online gratis #1

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

Blestemat...

25

Am părăsit casa Marlasca cu inima grea şi am umblat fără ţintă prin labirintul de străzi solitare care duceau spre Pedralbes. Cerul era acoperit de un păienjeniş de nori cenuşii care abia lăsau să

treacă soarele. Ace de lumină perforau acea maramă şi măturau costişa muntelui. Am urmat cu privirea acele linii de lumină şi am putut vedea cum, în depărtare, mângâiau acoperişul smălţuit al Vilei Helius. Ferestrele străluceau de la distanţă. Neascultând de bunul-simţ, m-am îndreptat într-acolo. Pe măsură ce mă apropiam, cerul s-a tot întunecat şi un vânt tăios mi-a ridicat în cale vârtejuri de frunze uscate. M-am oprit când am ajuns unde începea strada Panama. Vila Helius se ridica în faţă.

Nu m-am încumetat să trec strada şi să mă apropii de zidul care ocolea grădina. Am rămas acolo Dumnezeu ştie cât timp, incapabil să fug şi nici să mă duc să bat la uşă. Atunci am văzut-o trecând prin dreptul unei ferestre de la etajul al doilea. Am simţit un frig intens în măruntaie. Dădeam să mă

retrag când s-a întors şi s-a oprit. S-a apropiat de geam şi i-am putut simţi ochii fixaţi într-ai mei. A ridicat mâna, ca şi când ar fi vrut să salute, dar n-a ajuns să-şi despartă degetele. N-am avut curaj să-i susţin privirea şi m-am răsucit pe călcâie, îndepărtându-mă în josul străzii. Îmi tremurau mâinile şi le-am vârât în buzunare ca să nu mă vadă. Înainte să fac colţul, m-am mai întors o dată şi am constatat că rămăsese acolo, privindu-mă. Când am vrut s-o urăsc, n-am avut putere.

Am ajuns acasă cu frigul, sau aşa voiam eu să cred, în oase. Când am intrat pe sub portal, am văzut un plic în cutia poştală din antreu. Pergament şi ceară. Veşti de la patron. L-am deschis în timp ce mă

târam pe trepte în sus. Caligrafia lui preţioasă îmi dădea întâlnire a doua zi. Când am ajuns pe palier, am văzut că uşa era întredeschisă şi că Isabella, zâmbitoare, mă aştepta.

- Eram în camera de lucru şi v-am văzut venind, zise ea. Am încercat să-i zâmbesc, dar probabil că

n-am fost prea convingător, fiindcă de cum mă privi în ochi Isabella adoptă o mină îngrijorată.

- Vă simţiţi bine?

- N-am nimic. Cred că am răcit puţin.

- Pregătesc o supă care o să vă întremeze ca prin minune.

Isabella mă luă de braţ şi mă conduse până în galerie.

- Isabella, nu sunt invalid.

Îmi dădu drumul şi îşi coborî privirea.

- Iertați-mă,

N-aveam chef să mă cert cu nimeni, cu atât mai puţin cu ajutoarea mea cea îndărătnică, aşa încât m-am lăsat călăuzit până la unul din fotoliile din galerie şi m-am prăbuşit ca un sac de oase. Isabella se aşeză în faţa mea şi mă privi alarmată.

- Ce s-a întâmplat? I-am zâmbit liniştitor.

- Nimic. Nu s-a întâmplat nimic. Nu urma să-mi dai un castron cu supă?

- Imediat.

O porni ca din puşcă spre bucătărie şi am putut s-o aud de acolo cum trebăluieşte. Am respirat adânc şi am închis ochii până când am auzit pașii Isabellei apropiindu-se.

Îmi întinse un castron aburind, de dimensiuni exagerate.

- Parcă-i o oală de noapte, am zis eu.

- Beţi-o şi nu mai înşiraţi grosolănii.

Am adulmecat supa. Mirosea bine, dar n-am vrut să ofer prea multe dovezi de docilitate.

- Miroase ciudat, am zis. Ce are în ea?

- Miroase a pui fiindcă are pui, sare şi câteva picături de vin. Beţi-o.

Am luat o sorbitură şi i-am înapoiat castronul. Isabella clătină din cap.

- Toată.

Am suspinat şi am mai luat o sorbitură. Era bună, deşi nu voiam să recunosc.

- Aşadar, cum a fost ziua? întrebă Isabella.

- A avut momentele ei. Ţie cum ţi-a mers?

- O aveţi în faţă pe noua vânzătoare vedetă de la "Sempere şi Fiii".

- Excelent.

- Până la ora cinci, vândusem deja două exemplare din Portretul lui Dorian Gray şi nişte opere complete de Lampedusa, unui domn foarte distins din Madrid, care mi-a dat bacşiş. Nu faceţi figura asta, fiindcă am băgat şi bacşişul tot în casa de marcat.

- Iar Sempere-fiul ce-a zis?

- De zis, n-a zis mare lucru. Şi-a petrecut tot timpul parcă năucit, prefăcându-se că nu se uită la mine, dar fără să mă slăbească din ochi. Nici nu mă mai pot aşeza, atât de mult s-a uitat după fundul meu de câte ori urcam pe scară ca să iau câte o carte. Mulţumit?

Am zâmbit şi am încuviinţat.

- Mulţumesc, Isabella.

Are sens
Marcus
Marcus
  • 0
Jocul îngerului cuprinde povestea neobișnuită și teribil de nefericită a lui David Martín, un tânăr scriitor din Barcelona începutului de secol 20, al cărui destin a fost schimbat de literatură - și, mai ales, de Marile speranțe ale lui Dickens. Zafón urmărește parcursul lui David, de la copilăria petrecută în mizerie alături de un tată analfabet și violent, la cărțile citite pe ascuns, procurate de la anticarul Sempere, la prima slujbă în redacția unui ziar, unde începe să scrie cele dintâi povestiri noir, la prietenia cu bogatul Pedro Vidal și dragostea neîmplinită pentru Cristina. 
Zafon trasează o hartă imaginară a evenimentelor care l-au marcat pe David Martín, aducându-l în prezentul golit de marile speranțe. O casă morbidă, plină de secrete, un fost locatar care ascunde o poveste înspăimântătoare, un manuscris bizar găsit în Cimitirul cărților uitate, un admirator din umbră și o propunere ciudată, pe care David o acceptă ca un om care a pierdut totul, dar e gata să ofere orice în schimbul unui vis. Cartea pe care trebuie să o scrie - o poveste atât de puternică încât să transcendă ficțiunea, devenind un adevăr - îl va atrage pe David într-un joc periculos cu forțe misterioase și cu propriul sine. Jocul îngerului este un pact faustian sau, de ce nu, un joc cu propria minte care se dedublează, creând o viață paralelă și o personalitate alternativă - un Fight Club de epocă, care se derulează pe fundalul unei Barcelone absolut fascinante.
Jocul îngerului este o carte întunecată, care stă sub semnul nefericirii și al ratării: protagonistul își vede marile speranțe transformându-se în dezamăgiri, personajele au destine tragice și mor unul câte unul, iar dragostea rămâne o salvare de neatins. Există puține raze de speranță în această poveste, în care până și polițistul integru se dovedește a fi corupt. Singura gură de aer proaspăt este Isabella, adolescenta care pătrunde în viața haotică a lui Daniel cu o insolență tinerească, aducând stabilitate și o prețioasă prietenie - pe lângă niște dialoguri inteligente și foarte simpatice. Însă nu trebuie uitat nici Señor Sempere, o sursă inepuizabilă de vorbe de duh; bătrânul anticar trăiește cu convingerea că fiecare carte conține spiritul celui care a scris-o și sufletele celor care au citit-o. 
 What’s important is that you’re working. I’ve always said that idleness dulls the spirit. We have to keep the brain busy, or at least the hands if we don’t have a brain.
După ce am citit Umbra vântului acum doi ani (carte care mi-a plăcut foarte mult), am ajuns în sfârșit și la Jocul îngerului, al doilea roman din seria pentru adulți „Cimitirul cărților uitate” ([spoiler] acțiunea se petrece însă anterior celei din Umbra vântului, căci Daniel Sempere este fiul lui Sempere jr. și al Isabellei [spoiler]). Chiar dacă am regăsit și aici o Barcelonă sumbră și magică, întâmplări fantastice, momente pline de tensiune și scene memorabile, acest roman mi s-a părut mult mai slab decât predecesorul său, iar farmecul scriiturii lui Zafon nu a reușit să mă acapareze decât pe moment. Am pus la îndoială multe evenimente, m-am întrebat de ce protagonistul a procedat într-un fel și nu în altul și, mai ales, m-a enervat faptul că autorul se joacă cu așteptările cititorului, întârziind să exploreze drumurile pe care el însuși le deschide în toate direcțiile. 
De fapt, cartea aceasta este frustrantă. Sunt câteva piste pe care autorul le neglijează foarte multă vreme sau le abandonează total: fetița cu mâna de porțelan, bordelul fantomatic mistuit de flăcări, fotografia Cristinei alături de un necunoscut, investigarea editurii lui Corelli, funebra casă în care se mută David, cu un potențial uriaș pentru scene delicios de creepy. Cea mai enervantă dintre toate a fost camera de la capătul coridorului, acea cutie a Pandorei care promitea atât de multe secrete și revelații, pe care David Martin (adică Zafon) a ales să o ocolească până spre finalul cărții. Pe românește, se coiește: intră acolo din când în când, constată că e ceva în spatele dulapului, dar, ca un făcut, nu merge mai departe - deși rezolvarea e chiar sub nasul lui și, slavă domnului, chef de investigat are din plin. Acest lucru a făcut din David un personaj inconsistent, iar la lipsa lui de credibilitate pot adăuga și frica sa fluctuantă: uneori e cuprins de teamă, ca toți oamenii normali, dar alteori, când un personaj respectabil ar fi făcut pe el de frică, David nici măcar nu tresare ([spoiler] de exemplu, vizita noctură la bordelul în ruină, când zărește o siluetă care dispare în umbre, iar într-un morman de dărâmături găsește o mână, pe care o extrage fără cea mai mică reținere [spoiler]).
Ed. Polirom, 2013, 472 pag.,
trad. Dragoș CojocaruTotuși, sunt unele aspecte care mi-au plăcut și pentru care am considerat că lectura a meritat:
- Barcelona gotică a lui Zafón, enigmatică și sumbră, ridicată la rang de citadelă mitologică. Nu știu dacă există un alt scriitor care să redea atât de bine și de intens atmosfera unui oraș, trezind imagini atât de vii în mintea cititorului: străzi pietruite, înguste și întunecoase, pensiuni mizere cu un farmec decadent, clădiri în ruină cu o istorie fascinantă, ceața toxică a fabricilor care se împletește cu miasmele orașului vechi. Scriitorul recrează minuțios Barcelona de odinioară, îmbrăcând-o în mister și magie - nu e de mirare, așadar, că romanele sale trezesc o poftă nebună de a porni pe urmele personajelor lui Zafon, în căutarea unor locuri care sunt numai pe jumătate reale.
- Cimitirul cărților uitate, acea catedrală enigmatică a cărților și a cuvintelor, la fel de veche precum orașul în umbra căruia a crescut în anonimitate. Este un labirint prin istoria literaturii interzise și pierdute, cu milioane de cărți condamnate la tăcere, care păstrează memoria și spritul unor timpuri pe care nimeni nu și le mai amintește. Îngerul păzitor al locului este un misterios om în negru care deține știința, înțelepciunea și memoria, cel care, din timpuri străvechi, aduce scriitorilor lumina revelației. 
- dragostea pentru literatură și pentru scris, la care Zafon se întoarce iar și iar în decursul romanului, făcând deliciul oricărui cititor pasionat. Ne întărim convingerea că viața este prea scurtă pentru a ne irosi timpul cu alte activități decât lectura, întrebându-ne totodată de ce nu s-a gândit nimeni să îmbutelieze parfumul cărților, acel amestec de hârtie și magie care trezește fiorul noilor descoperiri. Zafon coboară în mintea unui scriitor, scoțând la iveală speranțele, vanitatea și dorința de a deveni nemuritor prin cărțile sale. Prin intermediul lui David Martín, aflăm o seamă de lucruri despre ceea ce înseamnă să fii scriitor, dintre care am selectat câteva fraze care pot trece drept sfaturi: 
 If you really want to devote yourself to writing, or at least to writing something others will read, you’re going to have to get used sometimes to being ignored, insulted and despised, and almost always to being considered with indifference. [...] Every artist’s life is a small war or a large one, beginning with oneself and one’s limitations. To achieve anything you must first have ambition and then talent, knowledge, and finally the opportunity. [...] Don’t learn how to find excuses for not writing before you learn how to write. That’s a privilege of professionals and you have to earn it. [...] Routine is the housekeeper of inspiration.
- abordarea temei religioase, cu idei întâlnite și în alte scrieri, dar puse aici într-o formă mai accesibilă. Corelli vede religia ca pe un cod moral exprimat prin legende și mituri, care stabilesc un sistem de credințe, valori și reguli ce reglementează o cultură sau o societate. Pentru el, credința este o consecință a biologiei, fiind strâns legată de instinctul de supraviețuire și la fel de necesară ca respirația. Credința este răspunsul la misterele vieții care nu pot fi explicate în niciun alt mod, cum ar fi sensul existenței sau originea umanității. Un animal moral abandonat într-un univers amoral, omul nu poate supraviețui într-o stare prelungită de realitate, ci evadează în ficțiune și în vise cu ochii deschiși. Nevoia de amăgire face parte din natura umană - iar religia este cea mai populară ficțiune care a existat vreodată. 
 Old age is the lubricant of belief. When death knocks at the door, scepticism flies out of the window.
[spoiler] Carlos Ruiz Zafón nu oferă răspunsuri satisfăcătoare pentru a dezlega misterul din Jocul ingerului, lăsând interpretările la latitudinea cititorului (însă nu pot spune că asta m-a deranjat neapărat). Andreas Corelli, care, după toate aparențele, este Lucifer în persoană, poate fi totodată dedublarea personalității lui David Martín, de care el nu este conștient. Sau poate că este vorba de un joc diavolesc în care Corelli, ca un întunecat înger păzitor, calcă pe urmele lui David și termină ceea ce a început acesta. Sunt numeroase amănunte care indică o dublă personalitate, asemănătoare cu cea a protagonistului din Fight Club: violatorii bătuți, pe care David nu i-a atins, broșa pe care o găsește în locul în care a fost agresată Cristina, tumoarea care, după toate aparențele, nu a existat niciodată. Desigur, rămân lucruri de domeniul fantasticului care nu pot fi explicate, poate doar prin faptul că sunt halucinațiile unei minți bolnave: faptul că David nu îmbătrânește, întoarcerea Cristinei sub forma unei fetițe, iar de Corelli nu mai amintesc, pentru că nimic nu este normal (sau real?) în ceea ce-l privește. [spoiler]
 There is nothing in the path of life that we don’t already know before we started. Nothing important is learned, it is simply remembered.


  • 23 January 2024 21:04

Copyright 2023-2059 MsgBrains.Com