Scena înmânării sceptrului, în care Cekić îi spune lui Meša

„Să ieşim din mulţimea asta“ trebuie să rămână ca atare ? Un om care apără sistemul nu se comportă aşa. În ansamblu, rămânem cu impresia că este un film despre stalinism, nu despre antistalinism. Simţim asta în mai multe locuri, în timp ce ţara noastră ne cere un film antistalinist extrem de viguros. De altfel, în script, se insistă prea mult pe înjurături. Nu aduc absolut nimic, sunt de părere că trebuie reduse.

167

În încheiere, nu cred că este posibil să începem lucrul la acest film aşa cum propune scriptul. Mai trebuie cizelat.

EMIR KUSTURICA :

Povestea asta nu are nici o legătură cu anul 1948, ea se referă

la anii 1950 şi vorbeşte despre o anumită formă de disensiune politică. Ea s-ar putea situa în timpurile noastre sau în orice altă epocă. Acest film îşi propune să evoce un eveniment verosimil şi extrem şi aş prefera ca discuţia să se poarte asupra textului şi nu asupra eventualelor repercusiuni pe care le-ar putea provoca.

Problema constă, cred, în faptul că textul atinge o epocă pe care eu personal nu o simt. Orice insistenţă de a lipi această

poveste de Cominform ar face imposibilă turnarea filmului. Este o poveste posibilă, cu care putem fi sau nu de acord, dar în afara Cominformului. Am câteva soluţii pentru dilemele pe care le-aţi expus. Culoarea de care vorbiţi s-ar putea manifesta prin două

personaje : unul care ar fi un veritabil agent al Cominfomului şi un altul care ar ajunge la Goli otok dintr-o eroare. Este o măsură

conformă cu realitatea şi o sugestie care s-ar putea integra în text.

Unele pasaje problematice pe care le-aţi menţionat au fost alese de fapt pentru ca povestea să nu fie legată de nici o epocă, ele reflectă stările psihologice ale personajelor. Scriptul nu a fost conceput cu intenţia de a analiza şi de a explica o perioadă

istorică.

ČEDO KISIĆ :

Mă tem că acest gen de angajament nu va putea fi bine primit, pentru că oamenii, recunoscând anumite situaţii, ar pune mii de întrebări. Cred că ar fi de bun-simţ să se acorde mai multă atenţie scenelor introductive din film, pentru că ceea ce caracterizează epoca este exprimat prea neconvingător. Ar trebui accentuat aspectul său dramatic. Scriptul mai suferă şi de o anumită slăbiciune a dialogurilor. În acest libret găsim multe dialoguri simpatice, dar multe sunt incoerente.

EMIR KUSTURICA :

Dialogul provine din structura limbii. Nu trebuie să identi-ficăm personajele şi comportamentul lor cu vorbele, oamenii se identifică prin faptele lor. Gradul de vulgaritate şi dialogurile adulţilor sunt autentice. În ceea ce priveşte antistalinismul, eu 168

îl percep profund în acest film, pentru că tot filmul este o revoltă

împotriva stalinismului ca injustiţie umană universală.

NEĐO ŠIPOVAC :

Tema principală a filmului, martiriul unui om nevinovat şi consecinţele lui, este o temă universală, povestită ca o ficţiune.

Dar scriptul nu a reuşit să evite Cominformul. În ciuda tuturor eforturilor regizorului, povestea se focalizează, în orice clipă, pe Cominform. Atmosfera negativă insistentă din text lasă impresia că acest Cominform era un călău pentru omul nevinovat. Or, aşa cum am spus deja atunci când am făcut analiza scenariului, era indispensabil să fie redată adevărata atmosferă a epocii.

Vremea Cominformului a fost o vreme crudă. Dacă latura feerică a poveştii ar fi descris această cruzime dintr-o perspectivă

infantilă ar fi fost bine. Dar aşa, păstrează aspectul serios al lucrurilor într-o accepţie negativă, care aruncă o lumină urâtă

asupra întregului ansamblu. Adevărurile istorice stau la baza sorţii tragice a indivizilor, dar rămân adevăruri. Or, în text nu găsim nici urmă de aşa ceva.

NIKOLA NIKIĆ :

Ţinând seama de tot ce s-a spus, cred că ar trebui să-i pro-punem lui Emir să mai lucreze pe script, pentru a arăta mai bine şi a face să se simtă în filmul său spiritul epocii în care se desfăşoară acţiunea.

HAJRUDIN KRVAVAC :

Sunt de acord cu observaţiile formulate până acum şi cred că ele ar putea folosi drept bază pentru elaborarea unei bune argumentări a acestui film. Regizorul ar trebui să le examineze şi să le includă în script, prin propria sa prismă. Cu toate că

textul are aspectul unei nuvele, ar fi posibil să se încorporeze în el o mulţime de lucruri pentru a se putea simţi spiritul epocii în care se înscrie această poveste.

Scenariul este destul de dezlânat, iar conflictul principal (care nu ocupă decât treisprezece pagini) nu este suficient dezvoltat, ar trebui clarificat prin adăugarea unor scene :

– Lucrurile pe care le spune Ankica, ar fi bine să le repete şi într-un alt context, nu numai în prezenţa lui Faruk, ci şi a unui alt agent al UDBA.

– Propun ca scena 42 (şedinţa de partid, critică şi autocritică) să fie retrasă, pentru că vine mult după circumcizie şi nu face decât să îngreuneze inutil scenariul. Propun să fie înlocuită cu 169

scena 55, cu atât mai mult cu cât este vorba de părăsirea soţului în cele două scene următoare.

– Aş suprima de asemenea purtarea doliului şi înmormân-tarea lui Vlado Petrović, doar dacă regizorul nu vrea să facă din acest personaj un pandant al lui Meša, urmând ca fratele soţiei lui Petrović să moară ca grănicer.

– Lipseşte din text o situaţie de conflict.

– Scena cu mama la primar ar trebui mutată şi plasată imediat după sosirea criminalilor.

– Personajul Dr. Ljahov este cea mai mare obiecţie ce poate fi adusă acestei părţi a filmului. Cred că s-ar impune să fie înlocuit cu un iugoslav, păstrând aceleaşi trăsături de caracter.

– Aş scoate şi scena 54, în care mama îi face reproşuri fratelui său.

În încheiere, aş spune că toate remarcile enunţate în această

comisie ar trebui luate în seamă în viitorul script, pentru că ele reprezintă condiţiile prealabile realizării unui film bun.

CONCLUZIE :

Dacă acest text are ambiţia de a reflecta atmosfera epocii, ar trebui să se ferească de numeroasele reflecţii ambigue, care îi dau un ton negativ, pentru că textul este impregnat de această

epocă. Consiliul Artistic este de acord în unanimitate să îi acorde timp lui Emir, pentru a asimila toate aceste remarci. Ţinând seama de sugestiile enunţate, regizorul ar trebui să înceapă

lucrul la un nou scenariu care va fi supus comisiei. După aceea consiliul se va întruni din nou pentru a-l examina.

S-a decis totodată ca scriptul să fie dat spre lectură şi altor persoane decât membrilor Consiliului Artistic, acestea fiind alese dintre reprezentanţii eminenţi ai culturii republicii noastre.

Ceea ce mă susţinea în momentele grele ale luptei mele pentru Tata în călătorie de afaceri, la Sarajevo, era să ştiu că exista Belgradul – epicentrul Balcanilor –, cu care aveam să fiu totuşi în dezacord în repetate rânduri mai târziu. Chiar dacă eram adesea deranjat de provincialismul şi de snobismul arogant al elitei sale, Belgradul rămânea mama de lapte, ultima salvare şi speranţa că lucrurile se pot îndrepta. Pentru indivizii care hotărau soarta filmului Tata în călătorie de afaceri, Belgradul era o adevărată Sodoma şi Gomora politică, în timp ce pentru mine simboliza punctul obligatoriu de trecere pentru a obţine libertatea. Cercurile politice din Sarajevo 170

considerau Belgradul un generator al anarho-liberalismului –

după Tito, care vedea acolo o orientare prea accentuată spre Occident – şi al anticomunismului, adică a refuzului naţio-nalismului şi ideologiei cetnice – de fapt, nişte vorbe mari pentru a condamna tentativa de a apropia Serbia de Rusia, şi toate celelalte provocări al căror purtător era acest oraş.

Simţind că încep să îmi scadă forţele, mi-a venit ideea că