faci uneori şi cocoloaşe din miez de pâine; asta chiar că-i păcat, Seriojenka. Să nu te mai joci niciodată cu pâinea, că o să te pedepsească Dumnezeu şi-o să te lipsească de ea…
Ascultându-i vorbele, Serioja se ruşină. Tuşa Klanea nu-l certa decât rareori, dar dacă acum izbucnise în plâns, însemna că, într-adevăr, nu se cade să-ţi baţi joc de cartofi şi de pâine.
Printre colegii de clasă ai lui Serioja se număra şi Kostea Krivţov, un băiat cam retras, cam zgârcit la vorbă şi complexat din cauza timidităţii sale, dar gata oricând să se repeadă cu pumnii asupra aceluia care ar fi îndrăznit să-l ia în râs. Avea, în schimb, nişte ochi căprui uimitor de frumoşi, cu gene lungi, de fată, ce tresăreau aidoma unor aripi de fluture. În timpul lecţiilor, Krivţov tot scria ceva într-un caiet gros, ferind pagina cu palma chiar şi de colegul său de bancă. Toată lumea însă ştia că el, Krivţov, scrie versuri.
Fiind rugat într-o zi să scrie o poezie pentru gazeta de perete, cu prilejul lui întâi Mai, băiatul răspunse morocănos: 187
— Nu sunt specialist în poezii dative.
— Cum adică „dative”? se miră Alia, redactorul gazetei de perete, frumuşica fiică a directorului adjunct de la restaurantul „Vostocinîi”.
— Adică poeziile care se scriu pentru anumite date festive, o lămuri zâmbind cu ironie Krivţov.
Într-o altă zi, veni la Serioja şi i se adresă cu obişnuitul său ton cam tăios:
— Ascultă, Laciughin, am auzit că ai o bibliotecă foarte bună. Mi-ai da voie să-mi arunc şi eu ochii prin ea? Îţi promit că nu voi proceda la exproprieri…
În apartamentul Laciughinilor, Krivţov îşi pierdu pentru o clipă cumpătul în faţa acelei împărăţii a cărţilor, la fel cum altcândva i se întâmplase studentului de la facultatea muncitorească. Dar numai pentru o clipă, îndată se căţără
pe vechea scăriţă a profesorului Zagoreanski, scoţând cu multă siguranţă din raft câte-o carte şi răsfoind-o cu lăcomie.
— Ia te uită: ai colecţii, complete ale revistelor Vesî45 şi Apollon46. Sunt adevărate rarităţi. Ştiam, bineînţeles, că
asemenea reviste au existat, dar de văzut nu le-am văzut niciodată. Sunt abonat la Iunost’47, la Novîi Mir48, însă la revistele vechi nu se fac, din păcate, abonamente. O! Piatra49
de Mandelştam, ba chiar cu autograf! Cui i-a fost oferit volumul?
— Bunicului meu!
— Să ştii că am stat la rând o noapte întreagă la Librăria scriitorilor, ca să fac rost de culegerea aceea într-un volum a versurilor lui, dar s-a epuizat înainte de a-mi veni rândul.
45 Vesî (Balanţa) – revistă cu caracter literar, critic şi bibliografic, editată
la Moscova (1904—1909).
46 Apollon (Apollo) – revistă literar-artistică, editată la Petersburg (1909—
1917).
47 Iunost’ (Adolescenţa) – revistă lunară cu caracter literar-artistic şi social-politic. Apare la Moscova din anul 1955.
48 Novîi mir (Lumea nouă) – revistă lunară cu caracter literar-artistic şi social-politic. Apare la Moscova din anul 1925.
49 Volumul de debut al poetului sovietic Osip Mandelştan (1891—1938).
188
Totuşi mi-am procurat-o pe Nevski Prospekt, cu cincizeci de ruble, de la nişte speculanţi.
— De unde ai avut atâţia bani? rămase uimit Serioja,
— I-am câştigat la un magazin de mobilă. Am cărat, împreună cu un alt băiat, dulapuri, scaune, mese… Se nimerise la un moment dat o canapea atât de grea, că m-a durut după aceea sub burtă o săptămână. În schimb, astăzi îl am acasă pe Mandelştam.
— Ţi-au plăcut versurile lui?
— Într-un fel, m-a cam dezamăgit. Mă rog, nu-i un poet pe gustul meu. De scris însă scria tare. Oricum, trebuie să ştii totul, ca să nu repeţi ceea ce au mai spus alţii.
— Dar din poeţii actuali care îţi place mai mult?
— Puşkin.
— Nu m-ai înţeles. Te-am întrebat de cei actuali.
— Păi tocmai că este cel mai actual.
— Vorbesc despre poeţii în viaţă.
— Puşkin nu va muri niciodată.
— Dar Voznesenski îţi place?
— Scrie pe cinste. Eu nu sunt în stare să scriu aşa. Dar nici n-aş vrea. Într-o poezie de-a lui o femeie este bătută întrun automobil, iar el nu face decât să născocească nişte imagini frumoase: „I se zbăteau picioarele, lovindu-se-n plafon, ca două raze albe, ţâşnind din proiectoare”. Dacă vezi pe unul că bate în faţa ta o femeie, trebuie să-i muţi falca ticălosului, nicidecum să admiri picioarele femeii.
— Dar Evtuşenko?
— Reprezintă şi el o etapă depăşită. Ia te uită: ai toate ediţiile princeps ale lui Gumiliov! Nu l-am citit deloc, n-a fost reeditat la noi niciodată. Phii, straşnice versuri: În cel ceas când a sa faţă Sfântul
Înspre noua lume şi-o pleca,
