de un nou sentiment de dezamăgire şi-a fluturat la fereastră
batista zdren ţuită, în timp ce-şi vedea fiul îndepărtându-se.
Era conştientă că se irosise o mare ocazie. S-a consolat decla -
rându-i fiicei ei cât de pustie îi va fi viaţa acum, când nu avea în grijă decât un sin gur copil. Reţinuse această frază. Îi plă cuse. Despre amenin ţare n-a scos o vorbă. Fusese rostită
cu patos şi dramatism. Simţea că într-o bună zi avea să se amuze pe chestia asta.
111
Capitolul 6
— Basil, presupun că ai aflat noutatea, i s-a adresat Lordul Henry în acea seară, când Hallward a fost condus într-un mic separeu de la Bristol, unde fusese pregătită o masă pentru trei persoane.
— Nu, Harry, a răspuns artistul, încredinţându-şi pălăria şi pardesiul unui chelner care-i făcea plecăciuni. Despre ce-i vorba? Sper că nu despre politică. Nu mă interesează. În toată Camera Comunelor nu găseşti un membru care să
merite să fie pictat, deşi unora le-ar prinde bine o bidinea de var peste mutră.
— Dorian Gray s-a logodit şi intenţionează să se însoare, l-a lămurit Lordul Henry, urmărindu-l cu privirea în timp ce-i vorbea.
Hallward a tresărit, apoi s-a încruntat.
— Dorian logodit! Imposibil!
— E absolut adevărat.
— Cu cine?
— Cu o actriţă oarecare.
— Nu pot să cred. Dorian e mult prea chibzuit ca să facă
aşa ceva.
— Dorian e mult prea înţelept ca să nu facă, din când în când, câte o prostie, dragul meu Basil.
— Harry, căsătoria nu-i un lucru pe care-l faci din când în când.
112
— Mai puţin în America, a adăugat Lordul Henry, lene -
vos. Dar nu ţi-am spus că s-a căsătorit, ţi-am spus doar că
s-a logodit şi că are intenţia să se însoare. E o mare dife renţă.
De pildă, eu îmi amintesc categoric că sunt căsătorit, dar nu ţin minte deloc să fi fost logodit. Înclin să cred că nici n-am fost vreodată.
— Dar gândeşte-te la originea lui Dorian, la rang, la avere.
Ar fi absurd să se însoare cu cineva cu o poziţie inferioară.
— Dacă vrei să-l faci să se însoare cu fata asta, repetă-i ce mi-ai spus mie acum. Şi fii sigur că o s-o ia de nevastă. Când cineva săvârşeşte o mare tâmpenie, o face din cele mai nobile motive.
— Harry, sper că-i o fată bună. N-aş suporta să-l ştiu pe Dorian legat de o creatură josnică, menită să-i degradeze ca -
rac terul şi să-i ruineze intelectul.
— O, e mai mult decât bună, e frumoasă, a murmurat Lor dul Henry sorbind un vermut amestecat cu suc de por -
tocale amărui. Dorian mi-a spus că e frumoasă, şi de obicei el nu se înşală în asemenea chestiuni. Portretul pe care i l-ai făcut tu i-a acutizat percepţiile asupra înfăţişării fizice a celor -
lalţi. A avut şi acest excelent efect, pe lângă altele. O s-o vedem pe fată în seara asta, dacă Dorian n-o să uite de întâl -
nirea noastră.
— Vorbeşti serios?
— Foarte serios, Basil. M-aş simţi îngrozitor de afectat dacă aş gândi că s-ar putea să fiu vreodată mai serios decât sunt în momentul de faţă.
— Harry, dar tu îl aprobi? a întrebat pictorul învârtindu-se prin încăpere şi muşcându-şi buzele. Nu se poate să-l aprobi.
E vorba, probabil, de o înflăcărare prostească.
— Eu nu aprob şi nu dezaprob nimic. Ar fi o atitudine ab surdă faţă de viaţă. Noi nu am fost trimişi pe lume ca să ne etalăm prejudecăţile morale. Eu nu iau niciodată în seamă
113
