rian Gray şi-a reluat locul. Era palid, dar semeţ şi indiferent.
Piesa se tărăgăna şi părea interminabilă. Jumătate din public plecase, bocănind din bocancii greoi şi râzând. Era un adevărat fiasco. Ultimul act a fost jucat în faţa unei săli aproa -
pe goale. Cortina s-a lăsat, însoţită de râsete şi mârâieli.
Dorian Gray s-a repezit pe dată în spatele scenei, la cabine.
Fata era singură, cu faţa iluminată de o expresie de triumf. În ochii ei scânteia o flacără sublimă. Radia toată. Buzele între -
deschise surâdeau închizând o taină, numai a ei.
Când a intrat tânărul, l-a privit cu infinită bucurie.
— Dorian, am jucat foarte prost în seara asta! i-a strigat.
— Mizerabil, i-a răspuns, privind-o uimit, oribil! A fost înfiorător. Eşti bolnavă? N-ai idee cât de îngrozitor a fost.
N-ai idee cât am suferit.
Fata a zâmbit.
— Dorian, i-a răspuns, alintându-i numele cu muzica las -
civă a glasului, de parcă ar fi fost mai dulce ca mierea pe petalele roşii ale gurii ei. Dorian, ar fi trebuit să înţelegi. Dar acum înţelegi, nu-i aşa?
127
— Ce să înţeleg? a întrebat el furios.
— De ce am jucat atât de prost în seara asta. De ce o să
joc întotdeauna prost de acum înainte. Nu o să mai joc niciodată bine.
El a înălţat din umeri.
— Bănuiesc că eşti bolnavă. Când ţi-e rău nu trebuie să
joci. Te faci singură de râs. Prietenii mei s-au plictisit. Eu m-am plictisit.
Fata părea să nici nu-l asculte. Era transportată de bucurie.
Părea cuprinsă de o stare extatică.
— Dorian, Dorian, înainte de a te cunoaşte pe tine, tea -
trul era unica realitate din viaţa mea. Nu trăiam cu adevărat decât în teatru. Şi aveam impresia că totul e real. Într-o seară
eram Rosalinda, în seara următoare eram Portia. Fericirea Beatricei era fericirea mea, suferinţele Cordeliei erau şi ale mele. Credeam în tot ceea ce făceam. Actorii cabotini care-mi erau parteneri mi se păreau a fi nişte idoli. Decorurile vopsite erau lumea mea. Nu cunoşteam altceva decât nişte umbre, pe care le credeam reale. Şi ai apărut tu – ah, frumosul meu iubit – şi mi-ai eliberat sufletul din temniţa în care era zăvorât.
Tu m-ai învăţat ce înseamnă în realitate realitatea. În seara asta, pentru prima dată în viaţa mea, am văzut cât de găunos era totul, prefăcătoria, impostura, superficialitatea de paradă
în care am jucat. În seara asta, am devenit pentru prima dată
conştientă că Romeo e respingător şi bătrân şi vopsit, că
romanticul clar de lună din livadă e fals, că decorul e vulgar şi că replicile pe care trebuie să le rostesc sunt ireale, nu sunt cuvintele mele, nu sunt ceea ce aş dori eu să spun. Tu mi-ai adus ceva mult mai măreţ, ceva faţă de care arta nu-i decât o reflexie. Tu m-ai făcut să înţeleg ce înseamnă dragostea. Iu -
bi rea mea! Iubirea mea! Făt-Frumos! Prinţ al vieţii! M-am sătu rat de umbre. Tu însemni pentru mine mai mult decât ar fi putut însemna vreodată întreaga artă. Ce mă leagă pe 128
mine de marionetele dintr-o piesă? Când am intrat în scenă
în seara asta, nu puteam să înţeleg cum de se volatilizase totul din mine. Credeam că o să joc extraordinar. Am constatat că nu puteam face nimic. Dintr-odată, am înţeles în sufletul meu ce înseamnă toate astea. Şi noua descoperire mi s-a părut admirabilă. Am auzit publicul fluierând şi am zâmbit în sinea mea. Ce pot oamenii ăştia să ştie despre o iubire ca a noastră? Ia-mă de aici, Dorian – ia-mă cu tine, du-mă acolo unde putem fi doar noi doi. Urăsc scena. Aş putea mima o pasiune pe care nu o simt, dar nu pot mima o pasiune care mă arde ca un foc. O, Dorian, Dorian, acum înţeleg ce în seam -
nă totul. Chiar dacă aş putea să joc, pentru mine ar fi o pro -
fanare să joc un rol de îndrăgostită. Tu mi-ai deschis ochii.
Tânărul s-a trântit pe canapea şi şi-a întors faţa de la ea.
— Mi-ai ucis dragostea, a murmurat.
Ea s-a uitat la el mirată şi a râs. El nu i-a răspuns. Fata s-a apropiat şi cu degetele ei gingaşe l-a mângâiat pe păr. A înge -
nuncheat lângă el şi şi-a apăsat buzele pe mâinile lui. El şi-a retras mâinile şi l-a străbătut un fior. Pe urmă a sărit în picioa -
re şi s-a îndreptat spre uşă.
— Da, a strigat, mi-ai ucis dragostea! Tu îmi stârneai ima -
