Ce viaţă minunată s-a trăit odinioară! Ce splendoare de pompă şi de ornamentaţie! Era fantastic chiar numai dacă
citeai despre luxul celor morţi.
După un timp, Dorian a trecut la pasiunea pentru bro -
derii şi tapiserii folosite ca fresce în camerele reci ale naţiu -
nilor nordice din Europa. Pe măsură ce investiga subiectul –
şi avusese întotdeauna o extraordinară capacitate de a se lăsa complet absorbit de materia care îi solicitase interesul în acel moment – se întrista la gândul ruinei pe care o operase tim -
pul asupra frumuseţii şi a minunăţiilor. În orice caz, el, unul, scăpase de ravagii. În ceea ce-l privea, vara urma după vară, narcisele galbene mereu înfloreau şi mereu mureau, nopţile 1 Edward Hall (1499-1547), istoric englez, autorul unei cronici care se pare că l-a inspirat pe Shakespeare.
2 Presărată (fr.).
187
de coşmar îşi repetau ruşinoasele poveşti, dar el rămânea neschimbat. Nici o iarnă nu-i răvăşea chipul şi nu-i ofilea în -
florirea. Ce diferenţă faţă de obiectele materiale! Unde pie -
reau? Unde să fi dispărut acea imensă mantie de culoarea şofranului pe care zeii se războiseră cu giganţii, cea care fu -
sese ţesută de fete arămii pentru desfătarea zeiţei Atena?
Unde era uriaşul acoperământ pe care Nero‚ îl aşternuse peste Colosseum la Roma? Acea velă purpurie a Titanilor pe care era reprodus cerul înstelat şi Apollo conducând carul tras de armăsari albi cu frâie de aur? Tânjea să vadă curioasele şervete de masă lucrate pentru Preotul Soarelui, pe care erau aşternute toate delicatesele şi toate felurile de carne care pot fi oferite la un ospăţ; şi giulgiul mortuar al regelului Chil -
peric1, cu cele trei sute de albine de aur; şi fantasticele robe care au stârnit indignarea episcopului de Pontus, pictate cu
„lei, pantere, urşi, câini, păduri, stânci, vânători – de fapt tot ce poate copia din natură un pictor“; şi mantia purtată
cândva de Charles d’Orléans2, pe ale cărei mâneci erau bro -
date versurile unui cântec: „ Madame, je suis tout joyeux“3, iar acompaniamentul muzical al versurilor era lucrat cu fir de aur şi fiecare notă muzicală, pătrată cum se scria pe atunci, era alcătuită din patru perle. A citit despre o încăpere care a fost pregătită la palatul din Reims pentru regina Jeanne de Burgundia, ornată cu „o mie trei sute douăzeci şi unu de papagali brodaţi, purtând blazonul armelor regelui, şi cinci sute şaizeci şi unu de fluturi care purtau pe aripi blazonul reginei, totul lucrat în aur“. Caterina de Medici avea un pat de doliu confecţionat din catifea neagră, imprimată cu aştri 1 Chilperic (539-589), rege merovingian, considerat un Nero al timpului său.
2 Charles d’Orléans (1391-1469), nobil francez, luat prizonier de englezi la Agincourt, care în cei 25 de ani de captivitate a compus poezii şi texte de cântece.
3 Doamnă, sunt foarte vesel (fr.).
188
solari şi semilune. Draperiile patului erau din damasc, brodat cu ramuri înflorite şi ghirlande pe un fundal de aur şi argint, cu franjuri de perle pe margini; patul era plasat într-o cameră
unde se găseau însemnele heraldice ale reginei, decupate din catifea neagră pe un fond de argint. Ludovic al XIV-lea avea în apartamentul său cariatide brodate cu aur, înalte de aproape cinci metri. Patul regelui polonez Sobieski era aco -
perit cu brocart de aur de Smyrna, brodat cu turcoaze care reproduceau versete din Coran. Stâlpii patului erau din ar -
gint aurit, cizelaţi şi incrustaţi cu medalioane emailate şi împodobit cu bijuterii. Patul fusese luat din tabăra turcească
instalată în faţa Vienei, şi flamura lui Mahomed trona sub baldachinul aurit, tremurător.
Şi astfel, pe parcursul unui întreg an, s-a ostenit să acu -
muleze cele mai splendide specimene de stofe şi broderii ce puteau fi găsite: muselinuri gingaşe din Delhi, ornamente florale ţesute în fir de aur şi brodate cu aripi de gâze iridis cente; voaluri de Dacca, atât de străvezii încât în Orient li se spune
„aer împletit“, „apă curgătoare“ sau „roua serii“; pân zeturi de Java imprimate cu figuri stranii; perdele galbene chinezeşti sofisticate; cărţi legate în satinuri arămii sau în mătase azurie şi gravate cu fleurs de lys 1, păsări şi alte imagini; văluri din dan -
telă lucrate în cusătură ungurească; brocarturi siciliene şi catifele spaniole rigide; cusături georgiene cu bănuţi de aur şi pânze japoneze Fukusa2, cu aurul lor verzui şi păsări cu penaj de vis.
Dorian avea şi o pasiune specială pentru veşmintele ecleziastice, pasiune legată, de altfel, de tot ce ţinea de slujbele bisericeşti. În scrinurile lungi din lemn de cedru, aliniate în galeria din aripa apuseană a casei, stocase numeroase rarităţi 1 Floare de crin, emblema nobilimii franceze.
2 Pânză de mătase folosită în ceremonialul japonez al ceaiului pen tru purificarea ustensilelor.
189
ce reprezentau adevăratele veşminte ale Miresei lui Cristos, care trebuie să fie îmbrăcată în purpură, giuvaieruri şi pân -
zeturi delicate ca să-şi poată ascunde sleitul trup torturat de suferinţele pe care şi le aplică singură şi de rănile dureroase pe care şi le provoacă singură. Mai poseda o extraordinară
capă – o pelerină scurtă – religioasă din mătase stacojie şi damasc din fir de aur, imprimată cu un model repetat de rodii aurii introduse în nişte flori cu şase petale, în ale căror părţi laterale apărea emblema ananasului lucrată în perle. Mar -
ginile capei erau divizate în mici panouri care reprezentau scene din viaţa Fecioarei, iar încoronarea Fecioarei apărea pe gluga capei în mătăsuri colorate. Era o operă italienească
din secolul cincisprezece. Mai avea şi o altă capă din catifea verde, brodată cu buchete de frunze de acant în formă de inimă, din care se răspândeau flori albe cu tulpini lungi, cu -
sute cu fir de argint şi cristale colorate. Închizătoarea repre -
zenta un cap de serafim lucrat în relief cu fir de aur. Marginile erau ţesute în romburi de mătase roşie şi aurie, în care apă -
