În martie 1978, jurnalistul Rodolfo Braceli a fost martorul fără voie al nou descoperitei joie de vivre a lui Borges. A sosit la apartamentul de pe calle Maipú ca să-i ia un interviu scriitorului şi l-a găsit
„radiind” de fericire1033. Borges l-a rugat să-l ajute să revizuiască un poem compus recent. Titlul provizoriu era Timelessnescxlix(în engleză), deşi mai târziu a fost schimbat în La dicha sau Fericirea 1034 . În acest poem, Borges celebra miraculoasa irelevanţă a timpului în grădina dragostei: „Cine îmbrăţişează o femeie e Adam. Femeia este Eva”.
Iar sursa acestei fericiri trebuia căutată în dăruirea de sine: „Lăudată
fie dragostea în care nu există posesor şi posedat, / căci amândoi se lasă în voia ei”. Poemul se încheia cu afirmaţia conform căreia în grădina dragostei „totul se întâmplă pentru prima oară” – „Totul se întâmplă pentru prima oară, dar într-un chip veşnic”cl.
Momentele de fericire pe care i le dăruia dragostea Maríei nu-i puteau însă distrage atenţia de la mizeria vieţii din Buenos Aires. În viaţa lui personală, Borges trebuia să păstreze aparenţele: María era o prietenă ca oricare alta. Din punct de vedere politic, junta militară
se dovedea mult mai naţionalistă decât fusese vreodată Perón.
Tribunalul Internaţional dăduse câştig de cauză statului Chile în disputa pe marginea suveranităţii insulelor din Canalul Beagle, dar se zvonea că generalii argentinieni se pregăteau de război cu Chile, în caz că negocierile privind această controversă nu ajungeau la rezultatul dorit. Borges era îngrozit de perspectiva unui război pentru câteva insule golaşe de la capătul pământului şi nu ezita să-şi 1033 Vezi Rodolfo Braceli, „Con Borges, créase o no, rehaciendo un poema suyo recién parido” în Borges-Bioy: confesiones, confesiones. Sudamericana: Buenos Aires, 1997, pp. 179–191, (p. 179).
1034 „La dicha” a apărut prima dată în La cifra, 1981. Vezi OC III, p. 306.
exprime dezacordul în presă. Pe 30 august, ziarul chilian Ultimas Noticias publica un interviu în care Borges critica junta argentiniană
pentru că respingea verdictul Tribunalului Internaţional. „Dacă-l accepţi pe judecător, trebuie să-i accepţi şi verdictul, spunea el.
Războiul ar fi o prostie şi o crimă; numai demagogii îl vor.”
Asemenea opinii erau privite cu multă duşmănie în Argentina.
Cotidianul de mare tiraj Crónica scria despre interviul lui Borges din Ultimas Noticias sub titlul: „UN TRĂDĂTOR PÂNĂ ÎN MĂDUVA OASELOR: BORGES SUSŢINE CAUZA STATULUI CHILE!”1035 A doua zi, Borges a trimis un comunicat agenţiei de ştiri EFE în care declara că „nu se simţea trădător de patrie sau de altceva”. Crónica însă nu s-a arătat convinsă şi a publicat un articol vitriolant în care, printre alte lucruri, îl acuza pe „Georgy” Luis Borges de simpatie faţă de „Majestatea Sa Britanică”, „cea care pusese mâna pe Insulele Malvine”. Articolul apărea sub un alt titlu isteric: „BORGES
ÎMPOTRIVA
GUVERNULUI,
ÎMPOTRIVA
STATULUI,
ÎMPOTRIVA LEGII, ÎMPOTRIVA ARGENTINEI!”1036
Nu e de mirare că, până la sfârşitul anului 1978, Borges se simţea atât de străin de pământul lui natal – ţara părea să fie în pragul unei aventuri militare nebuneşti, iar el considerat trădător de către presă.
În această perioadă, scriitorul era copleşit de deznădejde. Pe 31
decembrie 1978, publica o Elegie în La Nación în care făcea aluzie la o durere atât de personală, încât voia ca nimeni să nu ştie despre ea,
„nici măcar oglinda”:
Un om se află dincolo de uşă,
1035 „¡ADEMÁS TRAIDOR: BORGES APOYA A CHILE!”, Crónica, 31 august 1978.
1036 „¡BORGES CONTRA EL GOBIERNO, CONTRA EL ESTADO, CONTRA LA LEY, CONTRA ARGENTINA!” Crónica, 2 septembrie 1978.
alcătuit din timp şi din iubire.
E singur. Toate lucrurile lumii
le-a plâns la Buenos Aires1037cli.
În pofida vieţii apăsătoare din Buenos Aires, Borges a continuat să
creadă în dragostea pe care i-o purta Maríei Kodama. La vremea când era denigrat de presa argentiniană, i s-a oferit ocazia de a vizita Japonia. Un oficial de la ambasada japoneză din Buenos Aires, care lua ore de spaniolă cu María, s-a angajat să aranjeze un tur al Japoniei sub auspiciile Fundaţiei Japonia. Perspectiva de a merge în Japonia i-a aţâţat curiozitatea lui Borges. Pe 9 septembrie 1978, scriitorul a compus un poem despre jocul japonez Go, un fel de şah oriental, cum îi spunea el, „în care oamenii se pot pierde/ ca-n dragoste sau ca în zi” 1038 . Ca şi în cazul anglo-saxonei sau a islandezei vechi, Borges recunoştea că s-ar putea ca niciodată să nu cunoască în amănunt cultura japoneză, dar era hotărât să pornească
în acea aventură fiindcă încă mai era în stare să trăiască clipe sublime alături de María. În primele luni ale anului 1979, de pildă, a compus un poem numit Himno (Imn), al cărui titlu trimitea la whitmanianul Imn mării pe care îl scrisese tânăr fiind, în Majorca1039.
Dar, dacă acel poem tineresc fusese doar expresia năzuinţelor lui, acest poem scris la senectute era saturat de imagini ale bucuriilor extatice ale dragostei.
În dimineaţa asta
1037 „Elegia” a fost ulterior inclusă în La cifra, 1981. Vezi OC III, p. 307.
1038 „El go” a apărut prima dată în La Nación, 8 octombrie 1978, ulterior fiind inclusă în La cifra, 1981. Vezi OC III, p. 330.
1039 „Himno” a apărut prima dată în Clarín, 19 aprilie 1979, şi ulterior în La cifra, 1981. Vezi OC III, p. 305.
pluteşte-n aer nemaiîntâlnitul parfum
al trandafirilor din Paradis.
Pe malul Eufratului
Adam descoperă răcoarea apei.
O ploaie de aur cade din cer;
este iubirea lui Zeus.
Iar după enumerarea mai multor fapte, punctul culminant este atins în versurile următoare:
Whitman cântă în Manhattan.
Homer se naşte în şapte cetăţi.
O fecioară a izbutit să prindă
licornul alb.
Întreg trecutul se întoarce ca un val,
şi aceste lucruri vechi se-ntoarnă
fiindcă te-a sărutat o femeieclii.
