Deconstrucţii
(1963–1967)
Prin 1963, Borges s-a împrietenit cu o tânără de 20 şi ceva de ani pe nume María Esther Vázquez. O întâlnise pentru prima oară în 1957, când tânăra lucra la Biblioteca Naţională. Viaţa ei sentimentală
la vremea aceea era complicată şi nefericită, cu accente melodramatice, fapt ce trebuie să-i fi atras atenţia lui Borges. Fusese prietena unui tânăr scriitor şi critic pe care Borges îl ştia drept autorul unuia dintre primele studii critice ale operei lui; acest tânăr, instabil din punct de vedere emoţional, era atât de gelos pe oricine îşi aţintea ochii asupra Maríei Esther, încât, într-una din zile, s-a împuşcat chiar în prezenţa iubitei lui828. Vázquez renunţase la slujba de la Biblioteca Naţională după ce se îmbolnăvise grav şi, după ce se însănătoşise, trăise mai mult timp în Europa. Revenind în Buenos Aires în 1961, lucrase ca jurnalistă şi, în cele din urmă, îl reîntâlnise pe Borges.
În martie 1964, Borges trebuia să participe la o conferinţă
internaţională a scriitorilor la Berlin, la invitaţia Congres pour la Liberté de la Culture; aceasta era urmată de un tur al Germaniei şi Marii Britanii, ca şi de scurte vizite la Paris, Stockholm şi Copenhaga. Ca întotdeauna, din cauza infirmităţii, avea nevoie de un tovarăş de călătorie, de aceea a rugat-o pe María Esther să-l însoţească în acest lung voiaj în străinătate. Relatările diferă în privinţa reacţiei Doñei Leonor la această invitaţie. Vázquez însăşi a 828 Vezi James Woodall, The Man in the Mirror of the Book: A Life of Jorge Luis Borges, Hodder and Stoughton, London, 1996, p. 184.
scris că Doña Leonor s-a hotărât să nu-şi însoţească fiul fiindcă avea aproape 83 de ani, iar călătoria în Marea Britanie cu un an în urmă o obosise prea mult829. Dar, în versiunea oferită de o prietenă apropiată
a Doñei Leonor, bătrâna făcuse deja pregătirile necesare şi a fost foarte supărată când fiul ei a anunţat-o că va pleca în compania Maríei Esther830. Dacă această relatare este corectă, atunci invitaţia adresată Maríei Esther era o formă de revoltă a lui Borges împotriva mamei, o altă încercare de a-şi afirma independenţa faţă de ea.
Conferinţa de la Berlin nu a fost chiar pe gustul lui Borges; scriitorul a preferat să viziteze mai multe oraşe germane unde, ca şi în Statele Unite şi Marea Britanie, putea vedea locurile cu puternice rezonanţe literare. Voia neapărat să vadă coasta baltică în Schleswig, unde a cerut să fie dus pe plajă; acolo, în genunchi, şi-a vârât mâna în mare şi a recitat câteva poeme anglo-saxone despre vikingi831. A convins-o pe María Esther să facă o vizită scurtă în Danemarca doar ca să vadă castelul Elsinore, unde se desfăşoară acţiunea din Hamlet.
Următoarea oprire a fost la Paris, unde fusese invitat de UNESCO
împreună cu poetul italian Giuseppe Ungaretti, ca să vorbească la împlinirea a 400 de ani de la naşterea lui Shakespeare. De la Paris a luat avionul direct spre Londra, unde a petrecut câteva zile înainte de a merge în Yorkshire, ca invitat al istoricului Sir Herbert Read, în casa lui dintre mlaştini. Din nou şi-a adus aminte de vikingi când a vizitat oraşul York şi va scrie un poem despre spada vikingă văzută
în Mănăstirea York. Apoi a mers în Scoţia, unde a vizitat St.
Andrews şi Edinburgh, dar şi partea de nord, pe care o ratase cu un an în urmă din cauza vremii. După aceea s-a dus în Suedia, unde 829 Vázquez, Borges: esplendor y derrota, p. 235
830 Interviu cu Esther Zemborain de Torres, Buenos Aires, 27 noiembrie 1995
831 Vázquez, Borges: esplendor y derrota, p. 238
fusese invitat de editorii lui, iar din Suedia în Spania, unde a vizitat Madridul, Santiago de Compostela – despre care va spune că este unul dintre oraşele lui preferate – şi apoi Alcalá de Henares, locul de naştere al lui Cervantes, unde a vrut să aducă un omagiu scriitorului spaniol pe care îl admira şi îl iubea cel mai mult.
Când s-a întors la Buenos Aires, prietenia lui cu María Esther părea să fie şi mai strânsă. Borges a invitat-o să colaboreze cu el la câteva proiecte literare. Cei doi au lucrat împreună la o scurtă
Introducere în literatura engleză (1965) şi la o versiune revizuită a volumului Literaturi germanice medievale (1966), pe care Borges o publicase pentru prima dată în 1951, cu aportul Deliei Ingenieros.
Prietenia lui cu María Esther i-a reaprins interesul faţă de gauchos şi compadritos. Pe 27 aprilie 1964, ziarul La Razón îl cita: „Împotriva voinţei mele scriu o mulţime de poeme – versuri pentru tangouri şi milongas”.
Prietenii observau că relaţia dintre Borges şi Doña Leonor era tensionată. Bătrâna se temea că fiului ei i-ar trece prin cap să o ceară
în căsătorie pe María Esther, considerând că femeia era mult prea tânără pentru Georgie: fiul ei trebuia să caute pe cineva mai în vârstă. „Dar se pare că Borges nu putea fi convins, era teribil de încăpăţânat şi nu era de acord ca mama să se amestece în treburile lui”832. Doña Leonor telefona confidentelor ei şi îşi vărsa năduful833, se temea, după toate probabilităţile, că María Esther profita de Georgie834, şi la apariţia volumului Literaturi germanice medievale, în 1966, se spune că Leonor s-a înfuriat „la vederea unui nume agăţat 832 Rodríguez Monegal, Jorge Luis Borges: A Literary Biography, p. 470
833 Interviu cu Esther Zemborain de Torres, Buenos Aires, 27 noiembrie 1995
834 Vezi Woodall, p. 207.
de cel al fiului ei”835. Cu siguranţă, Borges şi María Esther au avut o prietenie strânsă, romantică pe alocuri, dar nu este clar dacă
scriitorul a intenţionat vreodată să se însoare cu această tânără.
Câteva dintre prietenele Doñei Leonor aveau impresia că cei doi se gândeau serios la căsătorie836, deşi Vázquez însăşi va scrie că, după
ce îl însoţise în călătoria prin Europa, în 1964, ştia deja că nu se mai punea problema căsătoriei: din punctul ei de vedere, nu-l iubea îndeajuns ca să rişte să fie amândoi nefericiţi837.
Borges a introdus-o pe María Esther în cercul lui de prieteni, în vara din 1964–1965, de pildă, a luat-o cu el la vila familiei Bioy, în Mar del Plata. Acolo tânăra a întâlnit-o pe Victoria Ocampo, marea doamnă a culturii argentiniene, care tocmai se întorsese din Europa plină de admiraţie faţă de The Beatles şi Londra „cea ludică”. María Esther va evoca o ceartă jenantă între Victoria Ocampo şi Borges în vara aceea838. Într-o seară, după cină, Victoriei i s-a năzărit să-l facă
pe Borges să-şi pună o perucă Beatles pe care o adusese de la Londra. Borges a refuzat, dar Victoria nu s-a lăsat; cei doi au început să strige unul la altul până când, furioasă, Victoria l-a apostrofat pe Borges: „Uite ce-i, prietene! Eşti un tip atât de mărginit, încât n-ai să
ajungi nicăieri cu atitudinea asta”.
Mărginit sau nu, Borges nu voia să arate ca un caraghios în faţa atâtor oameni; la urma urmelor, avea peste 60 de ani şi, ca scriitor, se bucura de o mare reputaţie internaţională. Poate că refuzul lui irascibil de a purta peruca Beatles era un semn că avea anumite îndoieli privind oportunitatea căsătoriei dintre un bărbat de vârsta 835 Milleret, p. 231, n. 49
836 Interviu cu Esther Zemborain de Torres, Buenos Aires, 27 noiembrie 1995
837 Vázquez, Borges: esplendor y derrota, p. 257
838 Ibid., p. 252
lui cu o femeie mai mică decât el cu câteva decenii. E foarte posibil să
fi înţeles deja scepticismul cu care María Esther privea viitorul relaţiei lor, ceea ce poate explica şi reacţia lui violentă. Oricum, în momentul în care a plecat în Peru cu María Esther, la începutul anului 1965, relaţia lor de prietenie pare să fi fost destul de încordată, iar situaţia trebuie să se fi înrăutăţit în lunile următoare fiindcă nu María Esther l-a însoţit în călătoria în Columbia şi Chile din luna iulie, ci Esther Zemborain.
Indiferent de adevăratele lui sentimente faţă de María Esther, prietenia lui Borges cu ea a subminat loialitatea emoţională faţă de Doña Leonor, reînviind vechile tensiuni dintre spadă şi pumnal. Pe de altă parte noi onoruri şi premii i-au fost atribuite în anul acela. Pe 9 august 1965, a primit titlul de Cavaler la ambasada britanică din Buenos Aires. Prin luna septembrie, a primit o invitaţie de la Universitatea Harvard ca să petreacă acolo anul universitar 1967–
1968 în calitate de profesor de poezie Charles Eliot Norton, una dintre cele mai prestigioase posturi oferite de acea universitate creatorilor de prim rang. Pe 20 noiembrie, ambasadorul Italiei i-a înmânat Premiul pentru Poezie al oraşului Florenţa, conferit de Societatea Dante Alighieri din Italia. Dar, în pofida faptului că
reputaţia lui internaţională atingea piscuri atât de înalte, atenţia lui Borges era concentrată acum pe teme specific argentiniene –
compadritos, tangoul primitiv, „cultul vitejiei” la Carriego. Pe 23
