— Şi boala ta?

— Tot Fania m-a pus în gardă. De fapt, nu-i vorba de o boală, ci de încercarea mea de a scăpa de „poftele“

doctorului. A pus ochii pe mine chiar de la sosirea lor pe navă. Deocamdată îl ţine Hermann în frâu, ca să le faci repede şi în timp util ecranul. După aceea... Aşa că, printr-un efort de voinţă, mi-am redus la limita inferioară

funcţiunile vitale, derutându-l pe doctor, care a rămas

mult în urmă cu pregătirea de specialitate. Stan m-ar fi prins imediat cu mâţa-n sac.

Eram indignat. Ce brute adusesem de pe Nicrom! Ce justificată era izolarea acestora pe planeta gigant şi cât de îngăduitor priveam această problemă înainte, când ni se părea o sălbăticie să rupi oamenii de orice contact planetar şi să-i izolezi. Câtă dreptate avea Marele Consiliu!

— I-arăt eu doctorului...

— Lasă asta! Mă pot apăra şi singură.

— Nu te amăgi, Alana. Dang are o forţă ieşită din comun.

— Ştiu, Poe. Dar n-are forţă psihică. Iar noi, cei de pe Sirius, suntem de mici educaţi ca să dominăm psihic.

— Nu mai spune! Nu cumva m-am îndrăgostit de tine la comandă?

— Nu glumi astfel, Poe!

— Iartă-mă! A fost o glumă proastă.

— Să ştii că am făcut eforturi mari pentru a-i putea scoate de sub hipnoză pe cei patru. A trebuit să folosesc, aşa cum ţi-am mai spus, un simulacru de circuite antisubliminale încropite din circuitele decodificatoarelor din bibliotecă. Când l-au prins pe Surbarcan, ceilalţi le-au ascuns, avertizaţi de mine, iar el, săracul, a luat totul asupra lui, spunând că l-a construit doar pentru el şi că

urma să facă şi pentru ceilalţi, atunci când avea să

găsească materie primă. Niciunul dintre paznicii noştri nu ştie de circuitele de la decodificatoare, fiindcă altfel mă

prindeau imediat.

— De aceea ai slăbit aşa?

— Da. Am avut parte de zile întregi de concentrare extremă. Şi asta consumă cel mai mult preţioasele noastre energii interne.

— Cum ai ajuns la concluzia că poţi combate hipnoza subliminală?

— Cu ajutorul lui Nack şi Haupt.

— Glumeşti!

— Deloc. Adu-ţi aminte că o dată, după o ,,emisiune“

cosmică, au afirmat că asta le dereglează generatorul subliminal. Atunci mi-a venit ideea. M-am instalat în bibliotecă şi am reuşit, deturnând nişte conexiuni, să am acces la banca de date a calculatorului central. Aşa am aflat lungimea de undă a „emisiei“. Apoi m-am antrenat, utilizând decodificatorul de frecvenţă din bibliotecă, să

„emit“ şi eu pe aceeaşi lungime de undă.

— Pare imposibil să „emiţi“ biocurenţi pe ce lungime de undă vrei.

— Pare. Dar codul nostru genetic, al celor de pe Sirius, prevede această posibilitate. Dezvoltată prin educaţie, ne permite să comunicăm telepatic. Pe Sirius nu sunt telefoane sau videofoane decât pentru cazuri festive, când trebuie să intri în contact cu colectivităţi. Altfel, legăturile bilaterale se stabilesc exclusiv telepatic.

— Nu ştiam.

— Nici noi nu ne prea lăudăm cu această calitate.

Vrem să rămână atributul exclusiv al planetei noastre.

— Sunt tot mai copleşit. Mereu îţi descopăr calităţi care te fac şi mai misterioasă decât atunci când te-am cunoscut. O să mă zdrobeşti psihic, fetiţă dragă! O să mă

simt mic şi neînsemnat ori de câte ori o să încerc să mă

port cu tine firesc.

— Lasă, Poe! O să ne obişnuim unul cu altul. Şi tu eşti pentru mine un permanent mister. Ai reacţii imprevizibile şi combini într-un mod ciudat o naivitate de copil cu o inteligenţă ascuţită. Să nu crezi că forţa mea psihică mă

scuteşte de complexe. Din contră, mă face să fiu prea conştientă de limitele mele.

Am tăcut o vreme. De fapt, tăcusem tot timpul. Ne-am întrerupt dialogul mental. De mult nu mai stătusem atâta de vorbă, nu ne mai destăinuisem, şi acum simţeam un fel de mare bucurie care-mi umplea sufletul.

— Cum scăpăm de monştrii ăştia?

— În stadiul actual de dezvoltare a acţiunii, nu putem să abordăm astfel problema. Trebuie să punem mai întâi mâna pe tunul cu antimaterie. Acesta este adevăratul pericol.

Alana avea dreptate. Ca întotdeauna.

— Ai reuşit să pui în funcţiune recunoaşterea de persoană la generatorul de ecran?

— Da. Aşa cum m-ai sfătuit, l-am modificat pentru mâna stângă. Să ştii că semnalele celor două mâini sunt complet diferite, iar stânga are o intensitate şi o amplitudine ieşite din comun.

— Curios! N-ar trebui să fie aşa.

— Şi totuşi... Am verificat apoi comenzile. Răspund perfect la mâna stângă şi nu răspund la cea dreaptă. Deci semnalul este real. Dacă era distorsionat, nu puteam comanda generatorul.

Am tăcut din nou. Fiecare cu gândurile lui. Curios.

Dacă nu voiam să comunic cu Alana, fata nu-mi putea afla gândurile.

— Termini ecranul, Poe?

— Mâine voi şti cu siguranţă. Fac ultimele calcule şi determin ultimii concentratori.

— Există pericolul ca, după ce ai pornit generatorul, Hermann să ne excludă din combinaţie. Nu-l deranjează, cred, dacă nava are permanent ecran magnetic superdens în jurul ei. Aşa poate să ocolească recunoaşterea de persoană şi să se dispenseze de serviciile tale.

— M-am gândit la asta azi, când am pus la punct protecţia. Din oră în oră trebuie să reiniţializez comenzile.

Altfel, după cinci minute generatorul se autodistruge.