- POVARA LOIALITĂŢII -
ELIZABETH ASHWORTH
POVARA LOIALITĂŢII
Adevărata iubire a lui
Richard al III-lea
Traducere din limba engleză: Cristina Barbu Titlul original: By Loyalty Bound. The Story of the Mistress of King Richard III, 2013
Litera, 2015
Versiune ebook: v1.0, aprilie 2019
2
- ELIZABETH ASHWORTH -
MULŢUMIRI
Aş vrea să mulţumesc membrilor consiliului de istorie a secolului al XIX-lea pentru toate informaţiile pe care mi le-au împărtăşit în timpul cercetărilor mele pentru acest roman.
De asemenea, doresc să îi mulţumesc lui Damaris, care mi-a sugerat un titlu atât de captivant şi de potrivit pentru această carte.
3
- POVARA LOIALITĂŢII -
Partea întâi
1470–1472
4
- ELIZABETH ASHWORTH -
CAPITOLUL 1
Martie 1470
Anne Harrington se opri din cusut la auzul tropăiturilor de pe podul de piatră care traversa râul. Punând ţesătura deoparte, se grăbi să ajungă la fereastra îngustă de deasupra intrării în castelul Hornby. Îşi feri ochii de soarele de martie, care zăbovea jos, pe bolta cerului, şi privi cum grupul de călăreţi se apropia.
— Cine este? întrebă sora ei, Izzie, care veni lângă ea, respirând sacadat lângă obrazul lui Anne.
— Nu văd. Cu siguranţă, unchiul James ne-ar fi spus dacă
aştepta pe cineva.
Nimeni nu sosea neinvitat la Hornby, cu excepţia celor din familia Stanley, şi, ori de câte ori fortificaţia se deschidea, Anne şi sora ei se temeau că vor fi luate cu sila şi căsătorite împotriva voinţei lor. Unchiul lor le protejase până acum, dar Anne se temea că era doar o chestiune de timp până când lordul Stanley avea să le oblige să meargă cu el.
Îşi simţi bătăile inimii accelerându-se în vreme ce privea în jos. Bărbaţii şi caii se vedeau mai clar acum, dar emblema de pe steagul care flutura în vântul aprig încă îi era necunoscută.
— Cine are drept blazon un mistreţ alb? întrebă Izzie.
— Un mistreţ alb? Habar nu am. Bine măcar că nu este o gheară de vultur, spuse Anne, deşi propriile cuvinte nu o liniştiră prea mult. Orice străin era un potenţial duşman în această fortăreaţă îndepărtată din nord. Privi cum călăreţii ajunseră la ghereta de pază, iar gărzile păşiră înainte, soarele reflectându-se în săbiile lor scoase şi în armura lustruită.
Apoi, o siluetă alergă în susul pantei spre poarta curţii interioare şi dispăru din vedere. Câteva momente mai târziu, se auzi un strigăt aprobator.
— Ridică poarta! spuse Anne, în timp ce grilajul metalic se ridica scârţâind şi gemând, iar un stol de corbi îşi lua zborul, 5
- POVARA LOIALITĂŢII -
speriat, spre pădure. Unchiul James sigur ştie cine este.
Crezi c-ar trebui să coborâm?
— Bineînţeles, spuse Izzie. Cum, altfel, am putea afla cine a sosit?
— Trebuie să fie vreun yorkist, spuse Anne, urmându-şi sora pe scările întunecate, care coborau în spirală. Apoi ezită
când ajunseră la etajul de dedesubt. Stai! strigă ea, apucând-o pe Izzie de mâneca rochiei atunci când aceasta dădu să ridice zăvorul uşii greoaie care mărginea treptele ce duceau în curtea interioară.
— Haide să privim de-aici, până ne convingem că suntem în siguranţă, spuse, trăgând-o pe Izzie lângă ea, de unde puteau privi printr-o crăpătură în zidul castelului, o breşă
folosită pentru tragerea săgeţilor, dar care era utilă şi pentru a studia oamenii aflaţi la baza fortăreţei.
