— Voi fi din nou tată, îi spuse el. Soţia mea mi-a scris că
este însărcinată, şi mă rog să fie băiat.
Anne îl privi fix în timp ce stătea pe un scăunel din camera copiilor, cu fiica lui pe genunchi.
— Mă bucur pentru tine, spuse ea în cele din urmă, văzându-l că îşi săruta fiica la fel de tandru precum obişnuia să o sărute pe ea.
În primăvara următoare a anului 1476, primi veste că
ducele şi ducesa de Gloucester aveau un fiu.
— Este o mare bucurie, îi spuse unchiul Robert când veni să o viziteze, deşi este un copil fragil, ca mama lui.
— Cum arată ducesa? întrebă Anne, mânată brusc de curiozitate.
— Este destul de drăguţă şi blândă, spuse el. Anne încuviinţă din cap, întrebându-se dacă ar fi fost mulţumită
să audă că Anne Neville era urâtă şi mofturoasă. Copilul îi seamănă, micuţ şi blond. L-au botezat Eduard, spuse unchiul ei.
— Ducele este încântat? întrebă ea.
— Desigur. Îl iubeşte la nebunie pe micuţ.
Anne încuviinţă, geloasă pe acest copil care fusese născut legitim. Totuşi, era copilul lui, îşi aminti ea, şi pentru că era parte din el, nu îi putea dori răul, astfel că îl strecură pe micul Eduard în rugăciunile ei zilnice.
— Sora ducesei, Isabel, aşteaptă şi ea din nou un copil, îi spuse unchiul Robert. Va fi al patrulea. Speră să fie tot băiat.
177
- POVARA LOIALITĂŢII -
Însă fiul născut de Isabel în octombrie era slăbit şi bolnăvicios, iar în decembrie începu o serie de evenimente, care o surprinse şi o uimi pe Anne.
Unchiul James primise o permisie din partea regelui pentru a-şi vizita proprietăţile, iar ea şi copiii fuseseră
invitaţi la Brierley în perioada sărbătorilor. Anne de-abia aştepta să fie din nou de Crăciun cu familia ei, şi porni fericită la drum în Ajunul Crăciunului, după ce îşi spusese rugăciunea în capela de la Pontefract.
Călătoria a fost scurtă, dar friguroasă, iar Anne se bucură
să ajungă la moşie, să savureze un vin fiert şi să stea pe un scaun lângă foc, pentru a se încălzi. Veniseră şi unchiul Robert împreună cu Isabella şi fiul lor, James. Pentru ca reuniunea să fie completă, medită Anne, mai era nevoie doar de sora ei, dar Izzie şi soţul ei se aflau încă la Londra, şi sperau să fie chemaţi la curte.
Unchiul James tocmai venise să o întâmpine, când sosi un mesager. Bărbatul era îngheţat de frig, iar unchiul ei îl invită
să se încălzească în bucătărie şi să mănânce ceva înainte de a porni din nou la drum. Apoi se aşeză lângă ea şi începu să
citească mesajul, iar Anne văzu cum chipul îi devenea serios pe măsură ce parcurgea scrisoarea.
— Ce s-a întâmplat? întrebă ea, temându-se întotdeauna că ar putea primi veşti proaste despre Richard.
— Isabel Warwick a murit, îi spuse el. În urmă cu două
zile. Fiul ei trăieşte, dar este fragil şi bolnav. Este o veste tristă, acum de Crăciun.
Anne se gândi la propriile ei naşteri – durerea, teama, pericolul hemoragiilor şi al lăuziei, şi era recunoscătoare că
supravieţuise de două ori. Nu o cunoscuse pe Isabel Warwick, dar se întristă la vestea morţii ei şi îi păru rău pentru ceilalţi copii ai ei, Margaret şi Eduard, care îşi pierduseră mama.
Dar de-abia când Isabella primi o scrisoare de la Robert la începutul primăverii, Anne îşi dădu seama cât de importantă
fusese vestea aceea.
178
- ELIZABETH ASHWORTH -
— Se vorbeşte din nou de un război, oftă Isabella în timp ce îi citea lui Anne fragmente din scrisoare. Ducele de Burgundia a fost ucis, iar regele francez ameninţă să îşi revendice domeniile. Ducesa Margareta i-a scris lui Eduard şi i-a cerut să trimită o armată, dar el refuză, nevrând să îşi pună în pericol pensia primită din partea regelui Franţei.
Isabella făcu o pauză şi întoarse scrisoarea pe partea cealaltă, apoi continuă:
— De asemenea, există probleme între rege şi George de Clarence. Acesta doreşte să se însoare cu fiica vitregă a lui Margaret, Mary, dar regele nici nu vrea să audă. Robert crede că i-ar oferi acestuia prea multă putere. Eduard încă nu are încredere deplină în el. Se va întruni un consiliu la Westminster pentru a discuta despre această criză.
Câteva săptămâni mai târziu, unchiul Robert veni la Pontefract şi le oferi mai multe detalii.
— Regele este furios, zise el. Se zvoneşte că George a pus doi astrologi să urmărească horoscopul regelui pentru a încerca să afle când va muri; aceştia spun că au descoperit că numele următorului monarh va începe cu „G”.
— De la George, duce de Clarence? spuse Anne, surprinsă.
Dar să urmăreşti horoscopul regelui este o trădare în sine.
