asta? Nu se gândise că putea fi mai puternică decât atât? Că
îi putea amăgi şi păcăli pe aceşti oameni, pentru a-şi păstra puţina demnitate? Femeile găsesc alte moduri de a obţine puterea. Aşa îi spusese Richard cândva, când ea îl întrebase de ce credea el că nu ar trebui să moştenească Hornby. Anne spera că Richard avea dreptate şi că va putea găsi o cale prin care să păstreze controlul asupra vieţii ei, fără să regrete că
nu-i urmase sfatul bine intenţionat de a intra într-o mănăstire.
Se ridică şi ieşi din cadă, păşind pe o pânză care fusese întinsă pe podea. Tremurând, se înfăşură într-un prosop şi merse înaintea focului pentru a se usca. În timpul acesta, observă că sângera şi îşi dădu seama că rugăciunile îi fuseseră ascultate. Relaţiile conjugale nu erau permise în asemenea situaţii.
Deschise un cufăr şi fu cuprinsă de un sentiment de uşurare când găsi peticele din lână pe care le păstrase. Îşi legă unul, apoi îmbrăcă o cămaşă curată de noapte. Chemă
servitoarea şi îi ceru să îi aducă rochia neagră pe care ea însăşi o cususe la Pontefract. Dacă noua lady Stanley, contesa de Richmond, se putea îmbrăca precum o văduvă, putea şi ea. Anne îşi acoperi părul umed cu o bonetă albă, îşi puse pantofi negri şi coborî la cină, pentru a se confrunta cu familia Stanley.
Lordul Stanley îi arătă în tăcere locul unde trebuia să se aşeze. Preotul familiei rosti rugăciunile, apoi servitorii aduseră mâncarea; pui fript şi legume, pe care Anne nu le putu mânca. Durerea sângerării ei se intensifică, astfel încât îi venea să plângă sub privirile ostile ale interlocutorilor săi.
Eduard părea la fel de nefericit. Mâncă puţin şi nu avu nicio tentativă de a se alătura conversaţiei dintre lordul Stanley şi soţia sa despre ducesa de Gloucester şi starea delicată de sănătate a fiului ei – un subiect pe care Anne credea că îl aleseseră în mod intenţionat pentru a-i face rău.
Vorbiră despre aerul nociv care înconjura castelul izolat de la Middleham şi despre cât de nepotrivit era pentru copiii mici.
189
- POVARA LOIALITĂŢII -
Anne nu spuse nimic, dar se rugă în taină ca John şi Katherine să fie în siguranţă acolo.
Când cina se încheie, lordul Stanley îşi privi fiul.
— Cred că a venit timpul să îţi duci soţia în patul matrimonial şi să îţi faci datoria, spuse el. Băiatul ridică
posomorât privirea, iar ochii lui îi întâlniră pe ai lui Anne în timp ce se ridică de la masă. Îi prinse numai vârfurile degetelor într-ale lui când preotul le binecuvânta uniunea.
Apoi preotul, lordul şi doamna Stanley îi însoţiră la etaj, întrun dormitor special pregătit, unde fură ajutaţi să se dezbrace în cămăşile de noapte şi băgaţi în pat sub privirile atente ale celor prezenţi. După aceea au fost spuse mai multe rugăciuni pentru sănătatea viitorilor moştenitori ai casei Stanley, au fost aruncate petale de trandafiri şi patul le-a fost binecuvântat cu apă sfinţită.
În cele din urmă membrii familiei plecară, închizând uşa în urma lor şi, fără îndoială, punând un gardian la uşă pentru a se asigura că nu exista nicio cale de scăpare. Anne scrută
din priviri camera ameninţătoare, luminată de lumânări, cu obloane închise şi lemne de măr arzând în şemineu, în ciuda căldurii sufocante de peste zi. Soţul ei, părând foarte tânăr şi stânjenit, se dăduse jos din pat şi începuse să adune petalele de trandafiri în mâini. Le aşeză pe un cufăr. Tremura vizibil, iar Anne observă că nu de pasiune. Deşi crescuse mai înalt decât ea, chiar şi decât Richard, încă era doar un băiat, iar Anne îşi dădu seama că nu îşi exersase abilităţile pe vreo prostituată. El înghiţi în sec în timp ce o privea de sub bretonul său, iar Anne îşi dădu seama că era îngrozit de ceea ce ar putea face ea, o femeie matură, cu opt ani mai în vârstă
decât el şi cu mai multă experienţă în această chestiune.
Deodată, îi păru rău pentru băiat.
— Nu ne putem consuma căsătoria în această seară, îi spuse ea. Este o perioadă pentru mine când lucrul acesta ar fi în dezacord cu legile sfinte ale bisericii.
190
- ELIZABETH ASHWORTH -
El încuviinţă din cap, deşi Anne îşi dădu seama că habar nu avea la ce se referea. Dar privirea lui uşurată fu rapid înlocuită de una plină de teamă.
— Dar tata va… începu el.
— Tatăl tău va crede orice alegem noi să îi spunem, zise ea. De ce nu dormi în anticameră? Anne arătă spre camera aflată în prelungirea dormitorului, unde era un pat din scânduri destinat servitorilor, şi, de-abia având răbdare să-i ureze noapte bună, tânărul ei soţ plecă grăbit şi închise uşa în urma lui. Anne se întinse în pat, epuizată, amintindu-şi de noaptea în care Richard îi oferise o scăpare asemănătoare –
iar acum tânjea să fie în braţele lui.
Avu un somn agitat, în ciuda oboselii, şi fu vag conştientă
de faptul că şi Eduard se foia în patul lui. Băiatul se trezi devreme şi îi ceru scuze când trecu prin dormitor, deşi ea avea baldachinul tras în jurul patului.
Când ieşi din cameră, servitoarea veni cu apă pentru ca Anne să se spele, şi apoi o ajută să se îmbrace, iar Anne mulţumi Domnului înainte de a coborî.
În salon, fu uimită să fie întâmpinată de către Sir William Stanley, care se încălzea lângă şemineu. Purta o mantie de un roşu rubiniu, iar barba şi părul îi păreau recent spălate şi tunse.
— Lady Anne! exclamă el. Sunt atât de încântat să vă văd!
Mă temeam că frumuseţea vă va fi afectată după ce aţi petrecut atâta timp închisă în temniţa aia de la Pontefract, dar văd că temerile mi-au fost nefondate şi că aţi scăpat din ghearele lui Gloucester arătând la fel de minunat ca întotdeauna!
— Nu mă aşteptam să vă găsesc aici, la Lathom, domnule.
Am auzit că v-aţi căsătorit, răspunse ea agitată, inima luându-i-o la goană, speriată la vederea lui.
— Am auzit că şi ibovnicul dumitale s-a căsătorit, răspunse el, zâmbind în colţul gurii.
— Eu nu mai am ibovnic, îi spuse Anne.
191
- POVARA LOIALITĂŢII -
— Dacă postul este vacant, aş fi bucuros să mă propun pe mine însumi, îi spuse bărbatul. Probabil că băiatul v-a dezamăgit. Şi am îndoielile mele în ceea ce îl priveşte pe ducele de Gloucester. Presupun că dotările lui nu sunt atât de grozave încât să excite o femeie. Nu, Anne, ceea ce îţi trebuie dumitale este un bărbat experimentat, care să îţi arate cât de plăcut poate fi în dormitor.
