Copilul chiţcăi şi o lovi tare pe Gloria. Opal interveni.
— Îl iau eu, Gloria. Are scutecul plin de caca.
Îl luă pe Eddie şi spuse:
— Îl duc sus să-l schimb. Ne vedem mai târziu. Pe curând, Ruth.
— Pe curând, Opal, spuse Ruth.
— Pa-pa, băiat mare! strigă Kitty, şi-i făcu semn cu mâna lui Eddie.
— Pa-pa, frumosule! strigă Gloria.
Surorile Pommeroy o urmăriră pe Opal urcând scările şi continuară să-i zâmbească
şi să-i facă semn cu mâna lui Eddie până când cei doi dispărură. Apoi auziră paşii lui Opal în dormitorul de sus şi toate se opriră din zâmbit în acelaşi moment.
Gloria îşi şterse mâinile, se întoarse către surorile ei şi spuse aspru:
— Copilul ăla e prea mare.
— Îi dă prea mult să mănânce, spuse doamna Pommeroy încruntându-se.
— Nu-i face bine la inimă, fu de părere Kitty.
Femeile se întoarseră la vopsitul lor.
Imediat, Kitty începu din nou să vorbească despre soţul ei, Len Thomas.
— O, da, mă loveşte, sigur, îi spuse ea lui Ruth. Da’ să-ţi zic ceva. Nu-mi poate face nimic mai rău decât pot să-i fac eu.
— Ce? spuse Ruth. Gloria, ce vrea să spună?
— Kitty vrea să spună că Len n-o poate lovi mai tare decât îl poate lovi ea.
— Aşa e, spuse mândră doamna Pommeroy. Kitty are o lovitură foarte bună.
— Aşa e, spuse Kitty. Îl trec dracului cu capul prin uşă, dacă am chef.
— Şi el o să-ţi facă la fel, Kitty, spuse Ruth. Vă înţelegeţi bine.
— O căsătorie bună, spuse Gloria.
— Aşa e, spuse Kitty satisfăcută. E-o căsătorie bună. Nu că tu ai şti ceva despre asta, Gloria. Şi nimeni nu loveşte pe nimeni în casa nimănui.
— Vedem noi, spuse şoptit Gloria.
În tinereţe, doamna Pommeroy se distrase cât putuse de mult, dar renunţase la băutură după moartea domnului Pommeroy. Gloria nu băuse deloc. Şi Kitty se distrase cât a fost tânără, şi-şi păstrase obiceiul. Era o beţivă incurabilă. Kitty Pommeroy era ceea ce poate-ar fi devenit doamna Pommeroy dacă nu s-ar fi lăsat de băut. În tinereţe, Kitty locuise o vreme în afara insulei. Lucrase ani buni într-o fabrică de conserve de hering şi pusese ban pe ban ca să-şi cumpere o maşină decapotabilă. Şi făcuse sex cu zeci de bărbaţi – sau cel puţin aşa povestea Gloria. Kitty făcuse avorturi, spunea Gloria, de aceea nu putea să aibă acum copii. După explozia de la fabrica de conserve, Kitty Pommeroy s-a întors pe Fort Niles. S-a încurcat cu Len Thomas, un alt beţiv clasa întâi, şi cei doi se bătuseră întruna de-atunci. Ruth nu-l putea suporta pe unchiul Len.
— Am o idee, Kitty, spuse Ruth.
— Da?
— De ce nu-l omori într-o noapte în somn pe unchiul Len?
Gloria râse, şi Ruth continuă:
— De ce nu-l baţi cu o bâtă până moare, Kitty? Vreau să spun, înainte ca el să-ţi facă
asta ţie. Ia-i-o tu înainte.
— Ruth! exclamă doamna Pommeroy, dar râdea şi ea.
— De ce nu, Kitty? De ce să nu-l ciomăgeşti?
— Taci, Ruth. Nu ştii nimic.
Kitty stătea pe scaunul pe care-l adusese Ruth. Îşi aprinse o ţigară, şi Ruth i se aşeză
în braţe.
— Ridică-te dracului din poala mea, Ruth. Ai un fund osos, exact ca taică-tău.
— De unde ştii că taică-meu are fundul osos?
— Pentru că i-am tras-o, proasto, spuse Kitty.
Ruth râse ca şi cum ar fi fost o glumă bună, dar avu senzaţia că se putea să fie adevărat. Râse ca să-şi acopere stânjeneala şi se ridică brusc din braţele lui Kitty.
