O lovi din nou pe Ruth. Dar acum haios. Cu drag.
— Au! repetă Ruth. Sunt o victimă. Au!
Gloria Pommeroy şi doamna Pommeroy râdeau în continuare. În cele din urmă
Kitty se opri şi spuse:
— E cineva la uşă.
Doamna Pommeroy deschise uşa.
— E domnul Cooley, spuse ea. Bună dimineaţa, domnule Cooley.
O vorbă tărăgănată se auzi în cameră:
— Doamnelor...
Ruth rămase sub masă, cu capul prins între mâini.
— E Cal Cooley, oameni buni! anunţă doamna Pommeroy.
— O caut pe Ruth Thomas, spuse el.
Kitty Pommeroy ridică un colţ al cearşafului de pe masă şi strigă:
— Ta-da!
Ruth dădu copilăreşte din degete, salutându-l pe Cal.
— Uite tânăra pe care-o caut, spuse el. Se ascunde de mine, ca întotdeauna.
Ruth ieşi de sub masă şi se ridică în picioare.
— Bună, Cal. M-ai găsit.
Nu era supărată că-l vede; se simţea relaxată. Ca şi cum Kitty i-ar fi golit capul cu loviturile ei.
— Pari într-adevăr ocupată, domnişoară Ruth.
— De fapt, sunt un pic ocupată, Cal.
— Se pare c-ai uitat de întâlnirea noastră. Trebuia să mă aştepţi la tine acasă. Poate că erai prea ocupată ca să-ţi aminteşti de întâlnirea noastră?
— Am întârziat, spuse Ruth. Îmi ajutam prietena să-şi vopsească bucătăria.
Cal Cooley privi îndelung prin cameră, observând verdele îngrozitor al vopselei de balize, surorile dezordonate învelite în pungi de gunoi, cearşafurile aruncate în grabă
pe masa din bucătărie, vopseaua de pe bluza lui Ruth.
— Bătrânului Cal Cooley nu-i place să te ia de la treabă, spuse el cu o voce tărăgănată.
Ruth rânji.
— Nici mie nu-mi place să fiu luată de bătrânul Cal Cooley.
— Te-ai trezit devreme, şefule, spuse Kitty Pommeroy şi-l lovi pe Cal peste braţ.
— Cal, spuse Ruth, cred c-o ştii pe doamna Kitty Pommeroy, nu? Vă cunoaşteţi, nu-i aşa?
Surorile râseră. Înainte ca Kitty să se căsătorească cu Len Thomas – şi câţiva ani şi după aceea –, ea şi Cal Cooley fuseseră iubiţi. Lui Cal Cooley îi plăcea să creadă că
informaţia asta era strict secretă, dar o ştia toată lumea de pe insulă, până la ultimul om. Şi toată lumea ştia că mai erau din când în când iubiţi, în ciuda căsătoriei lui Kitty.
Bineînţeles, toată lumea în afară de Len Thomas. Oamenii se distrau copios pe seama acestei aventuri.
— Mă bucur să te văd, Kitty, spuse Cal fără nici un fel de intonaţie.
Kitty pică în genunchi, râzând. Gloria o ajută să se ridice. Kitty îşi atinse gura, apoi părul.
— Îmi pare rău să te răpesc de la petrecerea ta cu fetele, Ruth, spuse Cal şi Kitty bufni în hohote zgomotoase de râs.
El tresări.
— Trebuie să plec acum, spuse Ruth.
— Ruth! exclamă doamna Pommeroy.
— Sunt alungată din nou.
