— Eu sunt gata să pariez că e puşcaşul. Noi ştim că tu nu ai niciun portret de-al lui, dar el nu ştie. Va trebui să mă
ajuţi, Cat. Trebuie să scrii un articol pentru The Journal, despre baza lui El Grande.
— Ce fel de articol?
— Aş vrea să te pregăteşti să petreci o săptămână la ţară.
O să-ţi spun restul când vom fi în trăsură. Le-am comunicat deja celor doi McNally că-ţi vei vizita o rudă bolnavă, la Richmond.
— Ce rudă?
— Văduva Wallace.
— Dar unde mergem de fapt?
— O să mergem s-o luăm pe Amy, apoi vă voi duce în casa bunicii mele din Chelsea, casă care este nelocuită de câtva timp.
— Maiorul Carruthers ştie despre toate acestea?
— Nu, zise el plin de importanţă. Nu vreau să împânzească
locul cu agenţii lui. Vreau ca ucigaşul să poată acţiona netulburat.
— Dacă vor fi probleme, aş vrea să fiu cu tine. Marcus, eu am luptat alături de partizani, nu uita asta. Ştiu să folosesc pistolul.
— De asta doresc să stai cu Amy. Nu vreau s-o pierzi din vedere nicio clipă.
Marcus nu-i dădea răgazul să gândească.
— Dar... ce i-ai spus lui Amy?
— I-am spus totul.
— Totul? întrebă ea uimită. I-ai spus totul despre Spania?'
Despre noi? Despre Catalina? Despre căsătoria noastră?
— I-am spus totul. Acum, te rog să-mi dai însemnările şi schiţele despre care vorbeam.
Fata se îndreptă spre bibliotecă, apăsă pârghia şi uşa mascată se deschise.
— Ce ingenios, zise Marcus şi începu să adune jurnalele şi caietele de schiţe.
Dacă Marcus nu s-ar fi angajat într-o cursă contra 222
cronometru, ar fi stat mai mult cu Catherine şi Amy în casa bunicii lui. Cele două surori se deosebeau mult; singurul lucru pe care îl aveau în comun era acea ciudată loialitate care se manifestă în pofida diferenţelor dintre ele. Marcus ar fi vrut să facă sau să spună ceva care să le ajute să treacă
peste momentele stânjenitoare de la început, dar nu îşi putea permite să-şi irosească astfel timpul.
El i se adresă lui Catherine ca unei soţii, iar lui Amy ca unei surori. Îi spusese lui Amy mai mult decât lui Catherine.
Amy era momeala care trebuia s-o ţină acolo pe Cat, în timp ce el îl urmărea pe ucigaş. Marcus ştia că fata ar fi făcut orice pentru sora ei.
Îi trebuiră câteva ore pentru a găsi servitori care să aibă
grijă de casă. Apoi, plecă spre birourile lui The Journal, dincolo de Soho Square. Deşi el şi Gunn nu erau în relaţii prea bune, Marcus se mai calmă aflând că acesta se logodise cu văduva vicontelui Stranmere.
La început Gunn şovăi, dar când Marcus îi promise că The Journal va deţine exclusivitatea în publicarea poveştii de senzaţie, el intră în joc.
— Vrei să-i întinzi o cursă?
— Este singura posibilitate.
— Ce rol are Catherine?
— Va scrie despre asta în ziarul dumitale. Eşti de acord?
Melrose Gunn îl privi un moment, apoi gura i se lăţi într-un zâmbet.
— Aş face orice pentru Catherine, zise el.
Marcus ridică din sprâncene, apoi zâmbi:
— Atunci, ne-am înţeles, spuse el şi se îndreptă spre uşă.
Gunn îi strigă:
— Mult noroc şi fii atent!
