— Înţelegerea noastră a fost să nu te mai caut, zise el, dacă aşa doreşti, dar sper să te determin să-ţi schimbi convingerile.
Îi plăcu îngrijorarea din ochii fetei şi se simţi şi mai întărâtat când fata îi ripostă:
— Eu n-aş conta pe asta. Catherine îşi trase mâna din mâinile lui şi se îndreptă cu paşi rapizi spre intrare.
Catherine constată că nu greşise dând atenţie toaletei ei.
Se părea că toată lumea se pregătise în mod special pentru întâlnirea cu Wrotham. Unele doamne erau atât de elegant îmbrăcate încât nu le mai recunoscu. Rochiile din materiale în culori pastel erau transparente, în coafurile sofisticate erau prinse flori de mătase. Bărbaţii purtau jachete sport, unele dintre ele erau în dungi, altele cu broderie; mai erau şi altele pe care ea nu le putu descrie. Marcus avea ţinuta cea mai sobră dintre toţi bărbaţii prezenţi, ceea ce o intrigă. Se părea că el îşi propusese să-i umilească pe ceilalţi.
Se simţi mai bine, mai în largul ei, când Melrose Gunn se desprinse dintr-un grup de tineri şi o luă de braţ. Melrose avea peste treizeci de ani şi arăta ca un gentleman foarte distins, căruia începuse să-i încărunţească părul la tâmple.
Se remarca printre cei prezenţi şi, din multe puncte de vedere, poseda tot ceea ce aprecia ea la un bărbat. La rândul său, Melrose îi aprecia inteligenţa şi o încuraja să scrie, arătându-se interesat de subiectele pe care ea i le oferea.
Catherine îl cunoştea de multă vreme. O ceruse în căsătorie, dar ea îl refuzase. Melrose era un bărbat prea blând pentru ea şi când ar fi cunoscut-o cu adevărat şi-ar fi luat câmpii.
— Am văzut că te-a însoţit Wrotham, zise el.
Ea acceptă paharul de punci pe care acesta i-l oferi.
— Da. M-a adus cu trăsura lui. A fost amabil, nu?
Melrose, care sesizase inflexiunile ciudate din vocea ei, o privi curios, apoi se uită spre grupul de bărbaţi în care se 52
afla Marcus.
— Cred că are succes la femei, remarcă el.
— Mult. Lui Catherine nu-i era prea clar pe ce se baza puterea lui de seducţie, dar simţea că nici ea nu este imună, în pofida faptului că nu-l plăcea şi nici nu-l respecta. Tocmai asta îl făcea şi mai periculos.
Melrose sorbi din paharul cu punci, înainte de a rosti:
— Se pare că-i cam plac femeile, la fel ca şi tatălui său.
Catherine îl bătu uşurel pe braţ.
— Dacă intenţionezi să mă previi în privinţa lui, greşeşti.
Nu trebuie să-i spui unei femei despre un alt bărbat că este un afemeiat. Va fi tentată să creadă că ea îl va face să se schimbe. Mai bine i-ai aminti că bărbatul este căsătorit. Cu asta vei avea precis succes.
Marcus privea din partea opusă a încăperii. Mult prea educat pentru a-şi trăda curiozitatea, dar şi suficient de cinstit, nu putea nega că era puţin îngrijorat văzând că
Melrose avea aerul că ţine situaţia sub control. Nu trecu o oră şi Marcus află de la Emily tot ceea ce-l interesa despre relaţia dintre Melrose Gunn şi Catherine Courtnay. Catherine era cea mai bună prietenă a ei, iar Melrose văr. Ea îi mai spuse că cei doi nu vor ajunge vreodată la o relație mai serioasă: fuseseră prieteni şi colegi prea multă vreme.
În timpul seratei, Marcus adună şi alte informaţii despre Catherine. Astfel, află că fata îşi pierduse mama pe când avea doar doisprezece ani; că fusese crescută de o fată bătrână, insipidă şi rea, o mătuşă; că sora lui Catherine fugise de acasă când împlinise paisprezece ani şi nimeni nu mai auzise de ea. Despre moartea tatălui fetelor în Portugalia aflase din alte surse.
Îi veniră în minte alte femei pe care le cunoscuse şi încercă
să-şi imagineze cum s-ar fi descurcat ele în locul lui Catherine – singure, obligate să-şi câştige existenţa. Îl surprinse faptul că ea nu alesese calea cea mai uşoară –
căsătoria cu Melrose Gunn, care ar fi fost fericit s-o ia de soţie.
În seara aceea abia de reuşi să schimbe câteva cuvinte cu Catherine. Fiind oaspete de onoare, se afla permanent în 53
centrul atenţiei. Spre deosebire de seratele insipide, de conversaţiile plicticoase de la petrecerile pe care le dădea mătuşa lui, aici se discutau subiecte religioase sau politice la care participau şi doamnele.
La plecare se trezi faţă în faţă cu Melrose Gunn. Catherine făcu prezentările. Cei doi se studiară cu atenţie şi cu vădită
antipatie, totul în limitele politeții. Marcus ştia că Gunn locuia la familia Lowrie, deci nu se punea problema cine o va conduce pe Catherine acasă. Se simţi chiar victorios când urcă în trăsură şi se aşeză în faţa lui Catherine. Când trăsura se puse în mişcare, Catherine îl întrebă:
— Ce te amuză?
— Poftim? A, cred ca este vorba despre drepturile mele teritoriale. Deşi aveam impresia că mă pot ridica deasupra lor.
— Nu înţeleg.
— Mi se pare normal.
— De ce?
— Pentru că eşti femeie.
Se lăsă tăcerea. În ochii lui se aprinse o luminiţă ciudată, care se stinse rapid. Catherine simţi un nod în gât.
— Ce se întâmplă cu tine? o întrebă el încet.
Marcus nu-şi luase ochii de la Catherine toată seara. Nu mai văzuse o asemenea armonie de culori la nicio femeie.
Niciun artist n-ar fi reuşit să surprindă şi să imortalizeze acea masă de păr roşcat şi efectul pe care-l avea asupra tenului fetei. O urmărise vrăjit cum se mişca, îi studiase mimica şi gesturile când discuta ceva ce o interesa. Era conştient că se simte atras de ea. O admira şi o respecta datorită felului în care ea apela la cavalerismul lui. Aici însă, în intimitatea cupeului, unde parfumul ei îi invada nările, se petrecu ceva care îi scoase la iveală tot ceea ce era mai întunecat şi mai primitiv în fiinţa lui ceva care îl îndemna să
