Catherine îi spuse încet:
— Am avut senzaţia că mă urmăreşte cineva. Nu este prima dată când am acest sentiment.
Emily se întoarse să vadă cine era lângă ele.
— Nu văd pe nimeni cunoscut. O privi pe Catherine, îşi drese glasul şi-i spuse: Cat, am găsit un bărbat care ţi s-ar potrivi.
— Nu cred în existenţa unui asemenea om.
Emily îi ignoră cinismul.
— S-a mutat de curând lângă noi, a închiriat casa lui Smythes, de la Church Row. O să ţi-l prezint. În curând va fi oaspetele nostru de onoare. Îl cheamă Nigel Dearing.
Catherine se opri.
— Mie îmi place viaţa pe care o duc acum.
Emily îi spuse, depăşind-o:
— Asta pentru că nu cunoşti o alta.
Catherine rămase fără replică.
În timp ce se pregătea de culcare, îşi reaminti ce-i spusese Emily despre familia lui Marcus. Faptul că el îi urmase sfatul o impresionă. Poate cu timpul va deveni mai blând, mai înţelegător. Poate că va uita toate minciunile pe care i le spusese ea. Somnul se lăsă aşteptat. Îşi aminti de ultima oară când ea şi Marcus făcuseră dragoste. Nu-i ajută la nimic faptul că îşi repeta mereu că el o umilise. Trupul ei îi spunea cu totul altceva. Ardea de dorul lui Marcus.
Gemu, îşi muşcă buzele şi începu să numere în speranţa că va reuşi să adoarmă.
198
CAPITOLUL 24
La numai două zile, pe când ieşea de la potcovar, unde dusese zăbalele lui Vixen la reparat, îl văzu pe Marcus care o aştepta într-o trăsură de piaţă. El nu mai coborî pentru a o ajuta pe Catherine să urce, aşa cum făcea de obicei, ci îi întinse mâna şi o trase înăuntru. Când trăsura se puse în mişcare, ea îi spuse:
— Chiar sunt necesare aceste măsuri de precauţie?
El ridică din umeri:
— Nu vreau ca lumea să înceapă să-şi pună întrebări. Toţi ştiu că ai plecat în Spania, la rude. Dacă mă văd cu tine, vor începe să bârfească. Mă gândesc la tine, Cat, nu vreau să ai probleme.
Catherine ridică ochii spre el, iar Marcus continuă:
— Vor bârfi şi mai mult când se va desface căsătoria noastră. Cred că te-ai gândit la implicaţii. Totul va ieşi la lumină. Mă refer la identitatea ta, Cat. Nu poate fi ţinută în secret. Ea îl privi consternată, iar Marcus continuă: Va trebui să te prezinţi la divorţ. Cine vei declara că eşti, Catalina sau Catherine?
— Nu mi-am pus problema asta până acum, zise ea încet.
— Ar fi trebuit să te gândeşti la acest aspect. Marcus făcu o pauză, apoi continuă: Trebuie să spunem adevărul. Dacă
minţim şi mai târziu se descoperă minciuna, divorţul va fi anulat. Nu pot divorţa de Catalina Cordes fără a o implica pe Catherine Courtnay. Catherine Courtnay a jucat rolul soţiei mele până acum câtva timp.
Catherine ştia că Marcus se gândea la moştenitorii lui. Un bărbat cu situaţia lui trebuia să se asigure că moştenitorii lui se bucurau de legalitate, în special primul descendent pe linie masculină.
— Ce spun avocaţii tăi despre toate acestea? zise ea, dregându-şi glasul.
— Până acum nu le-am dat amănunte. Am vrut întâi să
mă asigur că ai înţeles ce implicaţii va avea acest divorţ.
199
Oricum, mi s-a confirmat că nu putem divorţa în Scoţia. Se pare că prea multe cupluri din Anglia au apelat la acest fel de divorţ şi, mai nou, pentru a putea beneficia de aceste legi trebuie să-ţi dovedeşti originea scoţiană. Dar nu fi mâhnită, mai există şi alte posibilităţi.
Catherine nu era mâhnită. Pulsul i se accelerase şi parcă
se simţea mai bine.
— Nu-i nicio problemă. Eu nu mă grăbesc. Cum a reacţionat familia când le-ai spus că soţia ta a plecat să-şi viziteze o rudă bolnavă?
Marcus căpătă un aer uşor amuzat.
— Au dat buzna cu toţii, întrebând ce s-a întâmplat. A venit până şi Tristram de la Oxford. Au rămas cu impresia că
lucrurile nu merg prea bine între noi doi. Eu i-am derutat cât am putut, dar vor afla curând adevărul. Marcus nu mai zâmbi, ci o privi într-un fel care o făcu să lase ochii în jos, pentru a-şi ascunde sentimentele. El continuă: Se pare că le-ai făcut o impresie bună, Cat.
Catherine simţi o strângere de inimă şi spuse:
— Şi mie mi-au plăcut.
Marcus privi pe geamul trăsurii:
