— Ţi-am citit articolul din The Journal, zise el. Ai avut dreptate. Sper că accepţi scuze pentru că te-am judecat greşit atunci. A fost un articol plin de compasiune. Se întoarse spre ea: Despre Penn era vorba, nu-i aşa?
Catherine rămăsese fără glas, aşa că îl aprobă dând din cap.
— Şi Penn a citit articolul, dar nu s-a recunoscut. Nu consideră că alcoolul este o problemă. De fapt, de când a venit la Londra n-a mai băut deloc.
— A venit şi Penn?
— Da. Helen a insistat să-l aducă. Vreau ca Penn să
rămână cu noi şi în timpul sezonului. M-am gândit că ţi-ar face plăcere să auzi toate astea.
Catherine schiţă un zâmbet:
— Ai procedat bine, Marcus. Am auzit că ai reuşit s-o impui pe Helen în societate. Ai făcut un lucru minunat.
— O, cred că n-ai mai recunoaşte-o pe Helen. Nici pe 200
Samantha. Sunt atât de entuziasmate. Eu şi Penn avem însă
de suferit. Îţi dai seama că trebuie să ne escortăm doamnele care de-abia fac faţă numărului mare de invitaţii. L-am convins şi pe David să rămână. El şi Penn se ocupă de caii noştri. De Crăciun va veni şi Tristram.
Catherine simţea fiecare cuvânt ca pe o lovitură. La un moment dat, consideră că ascultase destul:
— Când vei spune adevărul familiei tale?
— Depinde!
— De ce depinde, Marcus?
El ezită, apoi îi spuse:
— De sarcina ta, Cat. Îi lăsă un moment pentru ca ea să-i confirme bănuielile. A trecut deja o lună. Cat, eşti însărcinată?
Catherine îl privi cu ochii ei mari şi trişti:
— Nu, Marcus, zise ea. Nu sunt.
Când se întoarse în oraş, Marcus se duse direct la clubul său din St. James, să-şi întâlnească vărul. David comandă
cina, obişnuitul muşchi de vită şi o sticlă de vin de Burgundia. Marcus îl întrebă cum îşi petrecuse dimineaţa.
David începu să râdă; îşi petrecuse dimineaţa cu Penn, căutând un armăsar pe care să-l împerecheze cu iapa pe care i-o vânduse Marcus. De fapt, fusese ideea lui Marcus.
Considerase că dacă Penn era ocupat toată dimineaţa, nu mai avea timp să bea.
David zise:
— Sunt convins că Penn are impresia că nu ştiu să
deosebesc un mânz de o iapă. Cu alte cuvinte, consideră că
sunt o ruşine pentru familia Lytton, în materie de cai. Am aranjat să mergem la Tattersall mâine.
— Îţi sunt recunoscător, zise Marcus. Şi sunt sincer când îţi spun asta, David. Nu ştiu cum să-ţi mulţumesc că-ţi pierzi timpul liber cu Penn.
— Nu este un sacrificiu. El ştie atât de multe despre cai încât nu mi-ar ajunge o viaţă să-l ascult. Ai mare noroc cu el, se ocupă bine de armăsarii tăi.
— Sunt şi ai lui.
201
— Nu cred că el vede astfel lucrurile. Pare destul de înverşunat. David îşi ridică privirea: Îmi cer scuze, n-ar fi trebuit să spun asta.
Marcus făcu un gest cu mâna.
— Nu ştiu de ce a ajuns Penn atât de irascibil. N-a fost aşa. Cum este friptura de vită?
Se pregăteau de plecare când Peter Farrel îi observă şi veni spre ei. Marcus nu-l mai văzuse pe Peter din seara în care avusese loc balul naşei lui, noaptea în care fusese ucis şi Freddie Barnes.
— Marcus, ce bine că te-am găsit, zise acesta. Am auzit nişte zvonuri care cred că te-ar interesa.
— Ce zvonuri? întrebă Marcus.
— Se spune că îţi ţii nevasta ascunsă pentru că este în primejdie.
— De ce ar fi?
— Ştii, am mai vorbit despre asta. Pentru că eşti singurul englez rămas în viaţă dintre cei care au fost în Spania.
