ELLEN MARIE WISEMAN
VIAŢA CARE I S-A DAT
Original: The Life She Was Given (2017) Traducere din limba engleză:
ANA DRAGOMIRESCU
— 2019 —
2
Pentru Benjamin şi Jessica:
sunteţi cele mai mari realizări ale meleşi
vă iubesc mai presus de cuvinte.
3
Capitolul 1
Lilly
Iulie 1931
Ferma de cai de la conacul Blackwood
Dobbin’s Corner, New York
Lilly Blackwood, în vârstă de nouă ani, stătea parcă pentru a mia oară în dreptul lucarnei din podul conacului Blackwood, dorindu-şi ca geamul să se deschidă, astfel încât să poată simţi mirosul de afară.
A doua zi, urma să fie aniversarea ei şi nu-şi putea imagina un cadou mai frumos. Sigur, la întoarcerea din Pennsylvania, tati avea să-i aducă o rochie nouă şi o altă carte, dar mai devreme plouase, iar ea voia să ştie dacă aerul din exterior era altfel decât cel dinăuntru. Se întreba dacă picăturile de ploaie făceau ca totul să pară moale şi răcoros, ca atunci când se spăla cu buretele. Sau afară o fi fost cald şi lipicios, ca în cameră? O rugase de sute de ori pe mama să schimbe fereastra, s-o facă să se deschidă, şi să scoată gratiile răsucite din exterior, astfel încât să-i fie mai uşor să se uite pe geam, dar, ca de obicei, mama nici nu voise să audă. Dacă ar fi ştiut că, atunci când ea era la biserică, tati o lăsa pe Lilly să se joace într-o altă parte a podului, el ar fi avut mari necazuri. Mult mai mari decât avusese pentru că o învăţase să citească şi îi dăruise o pisică atunci când împlinise trei ani. Fetiţa oftă, îşi luă telescopul de pe pervaz şi îl duse la ochi. Măcar era vară şi nu trebuia să cureţe gheaţa de pe geam.
Tati numea acea parte a zilei asfinţit, iar lumea de afară părea vopsită în doar două culori: verde şi albastru. Şirul de pini aflat în spatele grajdului, dincolo de câmpurile pe care se jucau caii, semăna cu pâsla pe care Lilly o folosea, ca să-şi învelească păpuşile. Umbrele pătrundeau peste tot, întunecându-se de la un minut la altul.
Fetiţa îşi trecu în grabă privirea peste marginea pădurii, căutând căprioara pe care o zărise cu o zi în urmă. Văzu salcia cea strâmbă.
Văzu bolovanul de lângă tufa care iarna se făcea roşie. Văzu buşteanul sfărâmat de lângă gardul din piatră. Văzu… Se opri şi îşi întoarse telescopul înapoi spre gard. Dincolo de pădure, în apropierea
4
şinelor de tren ce străbăteau pajiştea îndepărtată, ceva părea schimbat. Lilly îşi luă telescopul de la ochi, clipi, apoi se uită din nou prin el şi scoase un sunet de uimire. Aerul îi scârţâi în piept, aşa cum se întâmpla ori de câte ori era entuziasmată sau supărată.
Un şirag de luminiţe albastre, roşii, galbene şi verzi (ca acelea pe care tati i le aşeza deasupra patului, de Crăciun) atârna pe acoperişul unei căsoaie făcute parcă, din pânză. Mai multe luminiţe înconjurau alte case, care aduceau cu nişte fantome mici şi grase. Lilly nu reuşea să distingă cuvintele, dar existau şi nişte panouri, cu literele luminate de becuri colorate. În vârful unor stâlpi înalţi fluturau steaguri, iar pe şinele de tren plutea un lanţ de lumini galbene, pătrate. Semănau cu ferestrele unui tren oprit. Un tren foarte lung.
Lilly îşi lăsă jos telescopul, aşteptă până când plămânii încetară să-i mai şuiere, apoi se duse la raftul cu cărţi şi îşi luă din el volumul cu poze preferat. Îl răsfoi până când găsi ceea ce căuta: un desen colorat, înfăţişând un cort vărgat, înconjurat de căruţe, cai, elefanţi şi clovni.
Se repezi înapoi la geam pentru a compara forma cortului din carte cu cea a căsoaiei strălucitoare din spatele copacilor.
Nu se înşelase.
Era un circ.
Şi îl putea vedea!
În mod normal, Lilly nu vedea de la fereastra ei decât cai, câmpuri şi pe tati lucrând împreună cu ajutorul lui la gardurile albe, ori la grajdul galben. Uneori, o zărea pe mama mergând prin iarbă înspre grajd, cu părul ei lung şi blond atârnându-i pe spate ca un văl. Alteori, veneau camionete care opreau pe aleea din dreptul grajdului, iar atunci ajutorul tatei urca sau cobora caii din remorci ori descărca saci şi baloturi de fân. Odată, intraseră pe alee doi oameni îmbrăcaţi în haine lăbărţate (tati îi numise haimanale) şi ajutorul ieşise din grajd cu o puşcă. Dacă fetiţa avea noroc, surprindea câte o căprioară ieşind din pădure, nişte ratoni zbughind-o pe lângă gard, către hambarul cu nutreţ, sau un tren gonind pe şine. Iar dacă îşi lipea urechea de fereastră, auzea răzbătând prin geam pufăitul locomotivei ori şuieratul fluierului.
Dar acum, de la fereastra ei, vedea un circ. Unul cât se poate de adevărat! Pentru prima oară în viaţa ei, Lilly vedea ceva nou, şi nu
5
într-o carte cu poze. Era bucuroasă, dar şi puţin supărată pe ea însăşi.
Dacă n-ar fi citit toată după-amiaza, ar fi putut să vadă trenul oprind, pentru a descărca. Ar fi putut să se uite cum se înalţă corturile şi ar fi zărit elefanţi, zebre şi clovni. Acum era prea întuneric, ca să mai vadă
altceva, în afară de lumini.
Puse cartea jos şi începu să numere scândurile din jurul ferestrei.
