Nici n-aţi apucat să ieşiţi din sat cînd domnul de Sairmeuse, făcîndu-i-se 243
ruşine de prejudecăţile sale, mi-a spus: „Am greşit, sînt un bătrîn, nu mă
voi putea decide să fac primul pas, du-te, tu, marchize, la domnul Lacheneur şi obţine uitarea” .
Marie-Anne, roşie ca un bujor, îşi ţinea ochii plecaţi, teribil de încurcată.
— Vă mulţumesc, domnule, în numele tatălui meu, bolborosi ea.
— Oh! nu-mi mulţumiţi, o întrerupse Martial înflăcărat, dimpotrivă, eu va trebui să vă mulţumesc dacă veţi obţine de la domnul Lacheneur să
accepte justificatele compensaţii pe care i le datorăm, şi el le va accepta dacă veţi consimţi să pledaţi cauza noastră. Cine ar rezista oare vocii dumneavoastră atît de blînde, frumoşilor ochi rugători?
Cît de lipsit de experienţă era Maurice, nu putea să nu înţeleagă
planurile lui Martial. Acest om pe care îl şi ura de moarte îndrăznea a-i face curte lui Marie-Anne, în faţa lui. Tot sîngele îi năvăli în cap.
Îl prinse pe Martial de braţ şi, cu o putere căreia nu puteai să i te împotriveşti, îl făcu să se răsucească de două-trei ori în jurul său şi îl împinse. Îl aruncă mai curînd, la vreo zece paşi, strigînd:
— Ah, dar ştiu că eşti neobrăzat, marchize!
Înfăţişarea lui Maurice era atît de înspăimîntătoare încît Martial îl şi văzu repezindu-se asupra lui.
— Destul cu ipocrizia, domnule, reluă Maurice sfidător. Să
îndrăzneşti să vorbeşti de compensaţii după tratamentul la care l-aţi supus, nu înseamnă decît să adăugaţi afrontului o umilinţă premeditată, şi eu nu voi suporta una ca asta.
— Mi-ar place să ştiu, domnule, zise Martial, în virtutea cărei îndreptăţiri te consideri judecător al onoarei domnului Lancheneur şi pretinzi să-1 aperi, cînd nu este atacat. Care sînt drepturile dumitale?
— Drepturile mele, răspunse Maurice, sînt ale unui prieten. Dacă
spun că demersurile dumitale sînt inutile e pentru că ştiu că domnul Lacheneur nu va accepta nimic de la dumneata. Nu, nimic, indiferent cum ai masca pomana pe care vreţi să i-o aruncaţi ca să vă împăcaţi conştiinţa.
El vrea să păstreze afrontul suferit spre onoarea lui şi ruşinea voastră.
Nobila lui sărăcie striveşte opulenţa voastră.
Cuvintele lui înflăcărate aveau o asemenea putere de a emoţiona, încît Marie-Anne nu putu să nu-i strîngă mîna. Şi acest singur gest îl 244
răzbună în faţa lui Martial, care păli.
— Dar am şi alte drepturi, continuă Maurice. Tatăl meu a avut ieri onoarea de a cere pentru mine domnului Lacheneur mîna fiicei sale.
— Şi eu l-am refuzat! răsună o voce înspăimîntătoare.
Marie-Anne şi cei doi tineri se întoarseră cu aceeaşi mişcare de uimire şi teamă.
Domnul Lacheneur se afla acolo, în faţa lor, avînd alături de el pe Chanlouineau, care îşi rotea ameninţător ochii.
— Da, l-am refuzat, reluă Lacheneur şi nu prevedeam că fiica mea se va opune vreodată voinţei mele. Ce ai jurat azi dimineaţă Marie-Anne?
Da, tu, tu care dai întîlniri curtezanilor în pădure! Întoarce-te acasă chiar în clipa asta.
— Tată. .
— Du-te, du-te, ţi-o poruncesc!
Fata ascultă şi se îndepărtă, nu fără a-i arunca lui Maurice o privire în care se citea un rămas bun pe care îl credea pentru totdeauna.
De îndată ce fiică-sa fu la vreo douăzeci de paşi, domnul Lacheneur se proţăpi în faţa lui Maurice cu braţele încrucişate şi i se adresă cu asprime :
— În ceea ce vă priveşte, domnule d'Escorval, sper să nu vă mai prind dînd tîrcoale fiicei mele..
Bietul băiat încercă să se dezvinovăţească, dar domnul Lacheneur îl întrerupse :
— Ajunge, crede-mă, du-te acasă.
Şi cum Maurice ezita, el îl lua de guler şi îl duse pînă aproape de drumul ce traversa pădurea de la Reche.
Totul se pretrecu în zece secunde, şi totuşi avu timpul să-i şoptească
la ureche cu tonul prietenesc de odinioară:
— Dar pleacă odată, nefericitule! Doar nu vrei ca toate precauţiile mele să devină inutile?
Îl urmări cu privirea cum se retrăgea năucit din pricina acestei scene, stupefiat de ceea ce i se şoptise, şi numai cînd îl văzu că ajunsese la o distanţă de unde nu mai putea auzi nimic se întoarse la Martial:
— Pentru că am onoarea să vă întîlnesc, domnule marchiz, i se adresă el, trebuie să vă avertizez că Chupin şi unul din fiii lui vă caută
