Continuînd să vorbească, se îndreptă spre bătrîna care rămăsese ghemuită cu încăpăţînare pe scară. Din momentul cînd patrula intrase nu scosese o vorbă, nu schiţase un gest şi nici nu îndrăznise să arunce o privire.
Gemuse întruna, doar atît.
Cu o mişcare rapidă, Gevrol smulse şorţul cu care bătrîna îşi apărase faţa şi ea apăru astfel în starea în care o aduseseră anii, imoralitatea, mizeria, torentele de rachiu sau de alcool de coacăze: zbîrcită, sfrijită, ştirbă, răguşită, numai piele şi os, mai galbenă şi mai uscată decît un vechi 10
pergament.
— Ridică-te!. . îi ordonă inspectorul. Ah! văicărelile tale nu mă
impresionează defel. Ar trebui să fii biciuită pentru blestematele de porcării pe care le pui în băuturi şi care aprind furia demenţei în creierii beţivilor.
Bătrîna îşi roti privirea injectată prin încăpere şi se tîngui pe un ton plîngăreţ :
— Ce nenorocire!.. Ce-o să mă fac? Totul e spart, sfărîmat!. . Sînt ruinată.
Nu părea să-i pese decît de pierderea veselei.
— Ia să vedem, o interogă Gevrol, cum a început bătaia?
— Vai, nu ştiu nimic. Eram sus ca să cîrpese nişte ţoale de-ale lui fii-miu, cînd am auzit gîlceavă.
— Apoi?
— După cum se cuvenea, am coborît şi i-am văzut pe cei trei care sînt întinşi acolo, cum căutau pricină celuilalt, pe care l-aţi legat, bietul nevinovat. Căci tot atît de adevărat este că e nevinovat pe cît sînt eu o femeie de treabă. Dacă fiul meu Polyte ar fi fost aici, s-ar fi aruncat între ei, dar eu, o văduvă, ce-aş putea face? Am strigat după gardă cît am putut de tare. .
După aceste mărturisiri, se aşeză din nou, gîndindu-se că spusese destul. Dar Gevrol o constrînse cu brutalitate să se ridice iar în picioare.
— Oh! N-am terminat, spuse el, vreau şi alte amănunte.
— Care, dragă domnule Gevrol, de vreme ce n-am văzut nimic?
Falnicele urechi ale inspectorului începură să se înroşească de furie.
— Ce-ai zice, hoaşco, spuse el, dacă te-aş aresta?
— Ar fi o mare nedreptate.
— Şi totuşi asta se va întîmpla dacă te încăpăţînezi să taci. Am impresia că două săptămîni la Saint-Lazare îţi vor dezlega foarte bine limba.
Numele ăsta avu asupra văduvei Chupin efectul unui curent electric.
Părăsi brusc tînguirile-i pline de prefăcătorie, îşi puse cu mîndrie mîinile în şolduri şi începu să-i împroaşte cu înjurături pe Gevrol şi pe agenţii lui, acuzîndu-i că vor să-i distrugă familia, căci îi şi arestaseră fiul, un băiat minunat, spunînd chiar că nu se teme de închisoare şi că s-ar simţi foarte 11
bine să-şi sfîrşească zilele acolo, la adăpost de nevoi.
O clipă, Generalul încercă s-o reducă la tăcere pe îngrozitoarea cotoroanţă, dar trebui să recunoască a nu fi în stare, şi de altfel toţi agenţii lui rîdeau. Îi întoarse atunci spatele şi, îndreptîndu-se spre ucigaş, rosti :
— Tu, cel puţin, nu vei refuza să ne dai explicaţii.
Omul ezită un moment.
— V-am spus, răspunse el în sfîrşit, tot ce aveam de spus. V-am spus că sînt nevinovat, şi un muribund lovit de mine şi această bătrîna au confirmat spusele mele. Ce vreţi mai mult? Cînd judecătorul mă va întreba, poate îi voi răspunde; pînă atunci să nu mai speraţi că veţi scoate vreun cuvînt de la mine.
Era clar că omul luase o hotărîre de nezdruncinat şi asta nu trebuia să-l mire pe un vechi inspector al siguranţei.
Deseori, criminalii se opun în primul moment tuturor întrebărilor, păstrînd o tăcere absolută. Aceştia sînt cei mai experimentaţi, cei abili, cei care pregătesc nopţi albe judecătorilor de instrucţie. Ei au învăţat că un sistem de apărare nu se improvizează, că este, dimpotrivă, rezultatul răbdării şi meditaţiei, în care totul trebuie să ţină şi să se înlănţuie în mod logic. Ştiid ce importanţă extraordinară poate avea în timpul instrucţiei un răspuns aparent nesemnificati, smuls datorită tulburării de a fi fost prins în flagrant delict, ei tac cîştigînd timp.
Cu toate astea Gevrol ar fi insistat poate, cînd fu anunţat că
„soldatul" îşi dăduse ultima suflare.
— Băieţi, spuse el, pentru că lucrurile s-au petrecut astfel, doi dintre voi trebuie să rămîn aici, iar eu voi pleca împreună cu ceilalţi. Îl voi trezi pe comisarul de poliţie şi îi voi încredinţa cazul; va face ceea ce va crede de cuviinţă, iar noi vom acţiona în funcţie de hotărîrea luată. Oricum, voi fi acoperit. Aşa că dezlegaţi picioarele clientului nostru şi legaţi mîinile tuşei Chupin, pe care, în trecere, îi vom lăsa la post.
Toţi agenţii se grăbiră să asculte, cu excepţia celui mai tînăr dintre ei, cel care meritase laudele Generalului. Acesta se apropie de şeful său şi, făcîndu-i semn că vrea să-i spună ceva, îl trase afară. Cînd fură la cîţiva paşi de casă, Gevrol întrebă :
— Ce vrei de la mine?
— Aş vrea să ştiu, Generale, ce credeţi despre acest caz?
12
— Consider, băiete, că patru ticăloşi s-au întîlnit în această
speluncă. Au început să se certe şi, dintr-una într-alta, au ajuns la bătaie.
Unul dintre ei avea un revolver, el i-a ucis pe ceilalţi. E simplu ca bună
ziua. Ucigaşul va fi judecat în funcţie de antecedentele sale şi de cele ale victimelor. Poate că societatea îi datorează mulţumiri..
