— Rămâi aici, doamnă James! a țipat Hilton, dar ea nu s-a oprit, știind ce avea de făcut. Și-a făcut loc printre cei doi bărbați, a coborât scările în fugă și apoi a traversat în goană aleea de acces. Nu s-a oprit decât la oficiul poștal din Kingston, cu hainele și mâinile încă pătate de sângele lui Evelyn și a compus o telegramă urgentă pentru fiica ei, aflată
la Portsmouth.
Draga mea Bella,
Vinoacasă urgent. Alfie te așteaptă în locul nostru secret. Mama. X
Cu picioare tremurând, se grăbise apoi spre casă, spre vechea casă
parohială și spre Alfie, care dormea dus lângă foc.
Bum, bum, bum. Poliția, deschideți!
— Baba, promite-mi și eu o să te cred, a zis băiatul ridicând spre ea priviri pline de rugăminți.
Tessa a ezitat, temându-se că ar minți dacă ar face promisiunea, dar mai rău, mult mai rău, era să lase un copil de șase ani singur în întuneric zile întregi, cu teama că nu va veni nimeni după el.
— Promit, a zis ea cu fermitate, hotărându-se că dacă Bella nu se va întoarce în sat în cinci zile, să mărturisească poliției unde se află Alfie.
Dacă ar întârzia mai mult ar însemna să îl condamne pe băiat la moarte. Va face tot ce îi stă în puteri să îl țină departe de orfelinatul la care Wilfred Hilton intenționa să îl trimită, dar nu îi va pune viața în primejdie.
S-a aplecat și a prins fața băiatului în palme.
— Alfie, dacă te vede cineva, te vor lua. Iar Wilfred Hilton va avea grijă să-ți schimbe numele, ca mama să nu te mai poată găsi. Aceasta este singura noastră sansă.
Bum, bum, bum.
— Știm că ești acolo, doamnă James. Deschide!
— Dragul meu, trebuie să fii curajos. Ia cheia acum și încuie-te pe dinăuntru. A scos de la gât cheia ornamentată, cu capătul gravat cu o
salcie, și i-a întins-o copilului. Poți să ieși oricând ai nevoie, dar trebuie să
încerci să n-o faci, a adăugat ea cu fermitate.
A început să coboare capacul cămăruței, amintindu-și de ziua în care a descoperit-o. Avea de gând să lustruiască scările din mahon închis la culoare și le șlefuia, apăsând cu putere treapta de sus, când a auzit un clichet și zgomotul declanșării unui arc. Luase lumânarea și intrase. Era un spațiu mic, abia dacă aveai loc să te întinzi, dar dintr-un motiv sau altul nu dădea senzația de claustrare. La capăt era o ferestruică, făcută
din cărămizi de sticlă albastră, de aceeași nuanță pătrunzătoare ca ochii lui Alfie și ai Bellei, iar camera dădea impresia unei căsuțe în copac, a unei vizuini sau a unui adăpost. Se gândise de îndată că în meseria ei s-ar putea dovedi util pentru femeile care aveau nevoie de un loc unde să se ascundă în timp ce corpul lor își revenea după ravagiile nașterii sau pierderii sarcinii. Care nu suportau ideea de a se întoarce acasă la familiile făcute de rușine sau la soții violenți.
Bum, bum, bum!
— Deschide ușa, doamnă James, sau o spargem. Ai zece secunde la dispoziție. Zece...
Tessa a aruncat o privire spre nepotul ei de numai șase ani, cu lacrimile șiroindu-i pe obrajii palizi.
— Tu faci parte din familia James, Alfie. Te iubesc. Trebuie să fii puternic.
Băiețelul s-a uitat la ea și, deodată, ca de niciunde, o putere i-a învins groaza, iar trupșorul lui s-a ridicat din deznădejdea pe care o simțea, încrederea și curajul susținându-l când s-a îndreptat și a început să îi dea drumul bunicii.
— Mai puternic decât toate stelele? a zis el încet, ștergându-și lacrimile cu mâneca.
— Cinci...
— Mai puternic decât toate stelele și luna. Rezistă, mama este pe drum. Să nu faci nici un zgomot, dragul meu.
I-a sărutat fața din nou și din nou și i-a simtit pe buze lacrimile sărate.
Bum, bum, bum!
— Vin! a strigat ea.
A închis trapa ascunzătorii și a așteptat până ce a auzit că băiatul a
încuiat-o.
Clic.
— Trei...
— Vin acum; vă rog să nu îmi spargeți ușa, a strigat ea.
— Doi...
Nu trecuse nici o oră de când se aflase lângă patul lui Evelyn, de când prietena ei sângerase până la moarte în fața ochilor ei. De când așezase copilul lipsit de viață al lui Evelyn în pătuțul de lângă patul cel mare.
— Unu!
A deschis ușa și a fost orbită de farurile celor două mașini de poliție, iar patru polițiști au intrat cu forța pe lângă ea, în bucătăria mică, luminată de flăcările focului.
