mă transfer, îmi zice Coco. Pentru ea, darurile sunt manifestarea dragostei. Trebuie să fie perfect.
— Eu ar trebui să înțeleg despre ce vorbești acum?
— Nu faci decât să mă ții din treabă.
— Bine, zic eu, mă găsești în zona restaurantelor, unde am de gând să îmi îngrop fața într-o pizza până n-o să mă mai usture nasul.
— Super, zice Coco pulverizând în aer un strop din conținutul unei sticle verzui, ca pentru a-și sublinia spusele.
Îmi înăbuș un strănut și ies din magazin, îndreptându-mă către zona restaurantelor. O zăresc pe Rachel de cealaltă parte a încăperii, la o masă din fața Sbarro, cu părul vopsit într-un blond nefiresc, în contrast cu șatenul-închis care-i culoarea ei naturală. Simt un gol în stomac. N-aș
zice că mai sunt furioasă pe ea, dar m-am hotărât să n-o mai văd nici pe ea, nici pe Matt înainte de reuniunea de zece ani de la terminarea liceului.
Golul din stomac se adâncește când văd cu cine stă la masă.
Beau. Stă răsturnat pe spătarul scaunului, cu mâinile sprijinite pe pulpe și, sub masă, piciorul lui Rachel e încolăcit în jurul gambei lui.
Chiar în clipa în care înregistrez toate astea, privirea lui cade asupra mea. Mă uit imediat în altă parte și mă întorc grăbită în direcția coridorului care duce către toaletă, iuțind pasul și rugându-mă să nu mă
fi văzut. Dar știu că m-a văzut.
Doamne, ce-am obosit să evit pe toată lumea!
Poate ar trebui să fiu recunoscătoare. Până la urmă o să-mi fie ușor să plec de-aici. Poate c-aveam nevoie ca întregul meu oraș natal să se întoarcă împotriva mea ca să mă pot desprinde de el.
— Natalie! strigă Beau după mine.
Nu mă întorc. Sunt pe hol, alergând literalmente către toaleta femeilor.
— Natalie, stai! strigă el din nou.
Dau buzna pe ușă și o închid în urma mea, apoi încep să mă plimb de-a lungul șirului de chiuvete, întrebându-mă cât timp voi fi nevoită să
stau ascunsă în toaletă. Ce situație umilitoare! Ar fi trebuit să-i salut și să
mă comport normal, dar în loc să fac asta am fugit și m-am ascuns, și acum nu mai pot pretinde că nu sunt supărată.
— Natalie, mă strigă Beau prin ușă. Natalie, să știi că intru!
Ochii mei caută cu repeziciune o altă ieșire din toaletă și mă reped să blochez ușa cu trupul, dar mă mișc prea încet. Beau a intrat deja și suntem singuri și mă simt așa de penibil, că-mi vine să mor.
— Beau, asta e toaleta femeilor!
El mă lipește de marginea chiuvetei, mă cuprinde de mijloc și mă
sărută. Preț de o secundă sunt atât de surprinsă, împărțită între supărarea și atracția pe care le simt pentru el, încât chiar îi răspund la sărut. Când mă ridică și mă așază pe marginea chiuvetei, îmi vin brusc în fire și-l îmbrâncesc.
— Ce te-a apucat? mă răstesc la el, în timp ce sar jos și pornesc furtunos către ușă. Să nu te mai apropii de mine!
Mă năpustesc către Bath & Body Works, observând că Rachel nu mai e în zona restaurantelor. Îmi croiesc drum printre nori de mirosuri dulcege, mă apropii de Coco și o trag către tejgheaua din imitație de lemn unde se află casa de marcat.
— Orice ar fi chestia pe care o ții în mâna dreaptă în clipa asta, ăla-i cadoul lui Abby.
Mă trezesc tresărind în toiul nopții și primul meu gând e că s-a întors Bunica. Mă ridic și mă uit la balansoar, dar e gol. Aprind veioza cu abajur de hârtie de pe noptieră și Gus scoate un scâncet de protest.
Poate c-a lătrat iarăși în somn, s-a mai întâmplat să mă trezească așa.
Chiar atunci se lovește ceva de fereastra dressingului, probabil vântul. O clipă mai târziu însă, aud același sunet, numai că mai tare.
Cobor din pat, mă furișez către fereastră și trag draperiile.
Privesc în jos, dincolo de acoperișul verandei, și îl văd pe Beau pe peluza din fața casei. Dă drumul pietricelelor din pumn și-mi face cu mâna. Șovăi o clipă, apoi închid ușa dressingului în urma mea și deschid fereastra.
— Bună, zice Beau.
Se clatină ușor pe picioare, are părul ciufulit și hainele în dezordine.
— Ce cauți aici? șuier eu.
El lasă ochii în pământ, apoi mă privește din nou.
— Pot să urc?
— Ești beat?! întreb eu.
Abia atunci observ în ce hal arată fața lui, plină de vânătăi, ca și cum s-ar fi încăierat de curând.
El se uită în altă parte, trecându-și dosul palmei peste buze. Tăcerea lui e un răspuns.
