— Sunt Roberts. Îi țin locul părintelui Pike.
— Edwin St. Andrew. Mă bucur să vă cunosc.
— Asemenea. O zi bună!
28
- EMILY ST. JOHN MANDEL -
Nici preotul nu pare să se descurce mai bine decât Edwin prin lăstăriș. Se smucește printre crengi și, după câteva minute, Edwin e singur din nou privind în sus, printre ramuri. Face un pas înainte…
29
- MAREA LINIȘTII -
8
…într-o străfulgerare de întuneric, precum orbirea bruscă sau o eclipsă. Are senzația că se află într-un interior amplu, ceva precum o gară sau o catedrală, și se aud notele unei muzici de vioară, sunt și alți oameni în jurul lui și apoi un sunet de neînțeles…
30
- EMILY ST. JOHN MANDEL -
9
Când își revine, este pe plajă, îngenuncheat pe pietrele tari, și vomită. Are o amintire vagă despre cum și-a croit drum afară din pădure, cuprins de o panică orbitoare, un coșmar de umbre și verde încețoșat, cu crengi care-l plesneau peste față. Se ridică tremurând și merge până la malul apei. Intră până la genunchi – șocul apei reci e minunat, e lucrul care-i va reda sănătatea psihică –, apoi se apleacă
să se spele de vomă pe față și pe cămașă, dar un val îl răstoarnă, așa că, până să se ridice la loc se îneacă cu apă de mare, ud până la piele.
Acum e singur pe plajă, dar vede mișcare printre clădirile din Caiette, puțin mai departe. Preotul dispare în biserica albă de pe deal.
31
- MAREA LINIȘTII -
10
Când ajunge la biserică, ușa e întredeschisă și încăperea e goală.
Ușa din spatele altarului este și ea deschisă, iar dincolo de ea vede câteva pietre de mormânt, în liniștea înverzită a micului cimitir. Se strecoară pe ultimul rând de strane, închide ochii și-și sprijină capul în mâini. Clădirea este atât de nouă, încât biserica păstrează încă
parfumul lemnului proaspăt tăiat.
— Ai căzut în ocean?
Vocea e blândă, accentul, încă indescifrabil. Noul preot – Roberts, își amintește el – stă la capătul stranei lui.
— Am îngenuncheat în apă. Să mă spăl pe față de vomă.
— Nu te simți bine?
— Nu, am…
Acum pare o prostie și puțin ireal.
— Mi s-a părut că văd ceva în pădure. După ce v-am văzut pe dumneavoastră. Am auzit ceva. Nu știu. Părea… supranatural.
Detaliile îi scapă deja. A intrat în pădure și apoi, ce s-a întâmplat apoi? Își amintește întunericul; notele muzicale; un sunet pe care nu l-a putut identifica; și toate s-au sfârșit cât ai clipi. Chiar s-a întâmplat?
— Pot să stau cu tine?
— Sigur.
Preotul se așază lângă el.
— Te-ar ajuta dacă ți-ai deschide inima?
— Nu sunt catolic.
— Eu sunt aici să ajut pe oricine trece pragul bisericii.
Dar detaliile se șterg deja. În momentul acela, stranietatea pe care o întâlnise Edwin în pădure fusese pe deplin descumpănitoare, dar acum se trezește că gândul îi zboară spre o dimineață deosebit de proastă de la școală. Avea nouă, poate zece ani, și și-a dat seama că
nu reușește să citească literele și cuvintele din fața lui, deoarece se 32
- EMILY ST. JOHN MANDEL -
răsuceau până deveneau de neînțeles, iar prin fața ochilor i se perindau doar niște puncte. S-a ridicat din bancă, intenționând să
