El s-a încordat şi eu imediat am regretat ce am spus. M-am uitat cu coada ochiului cum îşi lasă umerii în jos şi trage aer în piept.
— Poate, a spus el.
M-am gândit la tata care-şi cheltuia toţi banii pe convorbiri internaţionale cu Taiwanul pentru a vorbi cu mama. M-am gândit la poveştile mamei despre prostiile pe care el le-a făcut la primele lor întâlniri. Trucuri de magie stângace şi glume fără sens. Obişnuiam să
râdem atât de mult de asta, că nu mai puteam respira, până simţeam că explodăm.
Erau astea lucruri trecătoare? Erau părinţii mei încă îndrăgostiţi?
Se cunoşteau de fapt unul pe celălalt?
— Nu cred, totuşi, a spus Axel, întorcându-mă la conversaţia noastră. Sunt de acord.
— Eşti? m-am mirat eu.
— Da. Căci toate lucrurile pe care le-ai descris tu… cred că şi eu am aceleaşi simţăminte.
Întreaga greutate a spuselor lui m-a lovit în piept şi m-a zdrobit sub călcâiul ascuţit al unei cizme imaginare. La cine visa el? Cine-l făcea iraţional de fericit? Îmi imaginam o altă Leanne Ryan intrând în viaţa lui. Asta urma să fie tiparul lui – să înceapă fiecare an şcolar cu o nouă prietenă?
— A.
223
Vocea mea a sunat atât de îndepărtată.
— Nu prea ştiu ce să fac, a spus el. Când simt aşa, vreau să zic.
Gura mea a format cuvintele fără să-mi dau seama că le rosteam.
— Păi, o să te lămureşti tu.
— Da, a spus el. Presupun.
224
69
Uneori, adorm la ivirea zorilor.
Lucrul ciudat este că ştiu că asta este. Un întuneric rece mă
învăluie. Pulsaţia din tâmple se opreşte, în cele din urmă.
Binecuvântatul neant.
Şi apoi ochii mei sunt larg deschişi şi eu sunt înfăşurată într-o ceaţă cenuşie, într-o furtună care se răsuceşte şi vântul se înteţeşte şi eu pot auzi fâlfâitul haotic al aripilor.
Este un vis este un vis este un vis.
Ştiu că este la fel ca visul dinainte şi totuşi nu-l pot opri. Nu mă
pot trezi.
— Mamă! strig eu.
— Leigh!
Vocea ei este disperată. Fâlfâitul neregulat.
Ea ţipă.
— Mamă!
Nu pot s-o văd, dar întind mâna oricum.
Apare o sclipire de roşu, un nor de pene care-mi explodează în faţă. Furtuna le înghite.
O licărire de fulger. Un zgomot asurzitor. Tunetul loveşte chiar în faţa mea. Totul se luminează într-o lovitură de cuţit de un alb orbitor şi-i văd silueta printre nori.
Ea ţipă. Este un sunet rece, groaznic, de animal. Mă spintecă. Îi miros carnea arzând. Cu următoarea respiraţie, înghit puţin din norul furtunii.
Praful de cenuşă îmi acoperă gura.
225
