"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » » "Uimitoarea culoare de după" de Emily X. R. Pan

Add to favorite "Uimitoarea culoare de după" de Emily X. R. Pan

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

Tatăl ei zâmbeşte. Faţa îi e scăldată de năduşeală, făcând culoarea bucuriei lui să strălucească mai tare.

Moaşa intră grăbită în cameră, dând ordine, învelind fetiţa nou-născută în scutece curate.

— Jingling, spune moaşa. Tu eşti soră mai mare acum. Ai un rol foarte important. Eşti pregătită?

Ochii lui Jingling sunt mari şi ficşi.

— Astăzi, viaţa ta s-a schimbat. Acum ai pe cineva căruia să-i porţi de grijă. Primul lucru pe care poţi să-l faci, ca soră mai mare, este să

te duci să pregăteşti bucătăria ca să pot să fierb nişte apă. Apoi vom putea să igienizăm şi să spălăm totul.

Jingling încuviinţează şi dispare.

Yuanyang ia copilul înapoi şi-i sărută nasul turtit. Ce lucru magic, frumos şi cald.

Ea radiază de bucurie, dar de asemenea se gândeşte la mama ei, care o ţinuse în braţe tot aşa, proaspăt ieşită din pântec, când luase hotărârea să-şi vândă copila nou-născută. Yuanyang mută copilul mai aproape. Noua ei fiică miroase minunat, mai bine decât cele mai bune frunze de ceai de pe Muntele Alibung.

— O să fie cele mai bune prietene, spune soţul ei, zâmbitor.

Fetiţele noastre.

— Da, spune Yuanyang, încălzită de acest gând. Cele mai bune prietene.

O fulgerare. Lumina se schimbă.

Într-o sufragerie pe care n-o recunosc, Yuanyang se plimbă într-un cerc nesigur, în jurul celor două fotolii tapiţate cu brocart. A îmbătrânit câteva decenii. Are părul scurt şi ondulat; fire argintii sclipesc în lumină. A început să facă riduri pe la colţurile ochilor.

— Te rog, Jingling, spune Yuanyang. Vorbeşte cu ea. Este nefericită.

Această amintire pare diferită. Îmi trebuie o secundă să mă prind de ce. Este din perspectiva lui Jingling. Şi este şi înceţoşată, mai neclară decât toate amintirile aduse de tămâie. Chipurile sunt greu de desluşit. Persistă un parfum floral dulce – am senzaţia că sunt în

 213 

capul lui Jingling.

Ea a devenit o tânără femeie. Părul ei este aranjat într-un coc îngrijit. Poartă o rochie simplă, cu mâneci largi şi umflate.

Yuanyang oftează.

— Tu n-ai dat niciodată atâtea bătăi de cap. Tu ai făcut totul atât de bine. Ai fost întotdeauna atât de conştiincioasă.

— N-ar trebui să ne compari mereu, spune Jingling încet.

Yuanyang clatină energic din cap.

— Pe tine o să te asculte. Spune-i să muncească mai mult. Spune-i că trebuie să înţeleagă care-i sunt priorităţile.

— O să-i spun, zice Jingling, ca s-o împace pe mama ei.

Dar ştie că sora ei mai mică are un altfel de spirit, e însufleţită de o altfel de ambiţie. Are mult mai multe în gând, chiar şi acum când a ajuns la sfârşitul liceului. Visuri care trec dincolo de a fi copilul perfect, soţia perfectă. Sora ei, cu ajutorul potrivit şi cu sârguinţă, ar putea fi o artistă adevărată.

Jingling crede asta cu toată tăria: sora ei ar putea dobândi succesul, faima şi ar putea fi iubită de lume, dacă lumea ar şti cine este. Modul în care sora ei stăpânea toate sonatele de pian şi concertele, când acasă nu avea nimic pe care să exerseze decât o masă ruptă de bucătărie – asta era într-adevăr magic. Este ceva divin în degetele ei.

Ceva ce restul familiei nu înţelege.

— Mulţumesc, Jingling, spune Yuanyang, vocea ei debordând de uşurare. Tu ştii mereu ce să faci. Pe tine o să te asculte. Sunt sigură.

Şi Jingling este sigură, pentru că ea ştie ce o să-i spună surorii ei: să

muncească mai mult, da. Să-şi înţeleagă priorităţile. Dar să ştie şi că, dacă priorităţile ei sunt diferite de cele dorite de la ea de părinţii lor, este în regulă. Dacă ei au nevoie de timp – ani, chiar – ca să înţeleagă

acele priorităţi, Jingling va fi cel puţin acolo ca s-o susţină, să-i facă

pe mama şi tata să vadă că pentru unele lucruri merită să renunţi la toate.

Totul se destramă, pârâind ca paraziţii radio. Vine întunericul, apoi fulgerul, se sare la o altă amintire.

În faţa Aeroportului Internaţional Zhongzheng, Jingling o strânge de mână pe sora ei. Dory e mare acum, studentă, şi gata să plece din ţară pentru prima dată. Lui Jingling nu-i vine a crede. Yuanyang stă în

 214 

spatele lor, pe faţă având zugrăvită o dezaprobare evidentă.

— Ai tot ce-ţi trebuie? întreabă Jingling.

Dory dă din cap.

— Mi-ar fi plăcut să-ţi trimiţi şi tu cererea de înscriere la studii în străinătate. Ca să putem fi în America în acelaşi timp.

Are sens