Motorul bărcii se opri în apropierea bărcii de salvare şi pluti în linişte cei zece metri care le despărţeau. Barca de salvare era mult mai mare decât barca poliţiei, stătea mai mult în apă şi avea o punte mai lată. La pupa era o macara imensă, neagră, proiectată să ridice obiecte mari din apă. Nişte bărbaţi aruncară funii pentru a lega cele două
bărci una de alta şi puseră o scândură lată între cele două pentru a se putea trece. Gorman îl privi pe comisar clătinându-se pe scândură –
care se arcuia sub imensa lui greutate –, apoi îl urmă pe puntea lată a bărcii de salvare. Bărbaţi îmbrăcaţi în costume protectoare şi cu mănuşi aduseră două coşciuge albe: unul mare pentru Ellie şi unul mai mic pentru Puck.
Echipajul era constituit din poliţişti cu pelerine de ploaie negre şi şepci. Braţul macaralei se ridica peste apă şi Gorman se uită cum un bărbat controla maşinăria care strângea funia metalică ce semăna cu cea a unei undiţe, scârţâind din cauza greutăţii navei în care se afla Ellie.
— Aproape că i-au scos, spuse comisarul, luând un cârnat Fab din buzunar şi îndesându-l în gură pe orizontală.
Scafandrii tocmai ieşeau din apă. Păreau grăbiţi şi se luptară să-şi scoată măştile în timp ce se rostogoliră ca focile pe punte.
— Trăiesc! strigă unul dintre ei, panicat. Ce să facem?
Gorman şi comisarul se repeziră până la prora bărcii şi se aplecară
peste margine să se uite prin apa murdară. Nava era chiar aproape de suprafaţă şi o puteau vedea pe Ellie zbătându-se în interiorul golului de aer dinăuntru, părul negru lovindu-i-se frenetic de chip în timp ce
izbea în parbriz pentru a-l deschide.
— Măi să fie! spuse comisarul. Nu scapi de ea aşa uşor.
— Nu mai ridicaţi! strigă Gorman. Aduceţi arme! Vreau să vină
şase oameni înarmaţi aici, acum!
Comisarul se uita ca hipnotizat în apă, inima bătându-i puternic, deoarece observase maimuţa capucin din nava scufundată. Nu mai văzuse un animal adevărat din copilărie, de pe timpul ciumei. Văzu o scăpărare de blană aurie, nişte dinţi ascuţiţi dezveliţi şi o mână
micuţă apăsând parbrizul.
— Fir-ar! spuse el, speriindu-se. Nu am costum. Mai bine aştept în cealaltă barcă.
Făcu un pas îndărăt, apoi încă unul, spre scândură, dar bărbaţii care se grăbeau în direcţia opusă îl aduseră înapoi.
Poliţiştii se uitară îngroziţi peste marginea bărcii în interiorul navetei scufundate şi văzură ceva ce pentru ei era un adevărat coşmar.
— Ucideţi-i! ordonă Mal Gorman. Trageţi în ei prin parbriz!
Bărbaţii ezitară. Puck dispăru pentru o clipă, iar Ellie se uită la ei cu ochii plini de lacrimi. Era doar un copil.
***
Ellie şi Puck se aflau pe fundul albiei râului de mai bine de-o oră.
Greutatea apei apăsa pe geam şi îl făcea să scârţâie, iar după ce ochii lui Ellie se obişnuiră cu întunericul, văzu forme înfricoşătoare în jurul ei: alge negre trecătoare, care păreau spirite demonice care voiau să îi tragă afară din punga de aer şi să îi înece. Era atât de frig şi de întuneric şi ceea ce simţea ea era mai mult decât groază, încât se îneca în frică. Nu putea respira. Frica o strângea în jurul pieptului ca nişte centuri de fier şi nu o lăsa să respire. Îi desfăcu centura lui Puck, o trase lângă ea şi se îmbrăţişară în întuneric, aşteptând ca apa să
intre. O puteau auzi făcându-şi loc pe la motor, dar, printr-un miracol, cockpitul rămăsese neinundat. Gorman avea să vină după ei.
Ellie ştia că bătrânelul malefic nu ar mai fi riscat şi s-ar fi asigurat că
erau morţi şi ea nu ştia sigur dacă să se simtă uşurată sau îngrozită.
Dacă nu venea, ar fi murit sufocaţi când nu ar mai fi fost oxigen în cockpit, iar, dacă venea, ar fi fost împuşcaţi. Aşa că ea aşteptă şi se gândi cum să facă să trăiască şi să ajungă acasă. În timp ce lanternele
scafandrilor luminară apa, ea citi frica din ochii lui Puck şi asta îi dădu putere. Avea să înoate până acasă prin apa murdară dacă era nevoie, cu Puck agăţat de spatele ei.
Scafandrii ataşară frânghii de navă, iar Ellie o simţi legănându-se în timp ce fu ridicată. Inima îi bătea nebuneşte în momentele în care aştepta ca nava să iasă la suprafaţă şi, când îi văzu pe bărbaţi aplecaţi peste margine, fu cuprinsă de panică pentru un moment şi încercă să
deschidă parbrizul blocat cu mâinile, apoi se gândi la ceva mai bun.
— E în regulă, şopti ea, foarte aproape de urechea lui Puck. O să
reuşim. Trebuie să ne păstrăm calmul.
Îl puse pe Puck pe după gâtul ei, trase aer în piept şi îşi concentră
privirea pe parbriz până când acesta începu să strălucească. Doar Gorman îşi dădu seama de ce avea să se întâmple. Văzu cum expresia lui Ellie se schimbă şi recunoscu imediat concentrarea intensă a ochilor ei negri.
— Aveţi grijă! strigă el, acoperindu-şi faţa cu mâinile. Dar fu prea târziu; toţi cei din barcă fură împroşcaţi cu apă murdară în urma exploziei. Următoarele momente fură confuze. Unii bărbaţi îşi scăpaseră armele pe punte, iar acum şi le căutau prin întuneric. Alţii fuseseră orbiţi de apă şi se ştergeau cu mânecile costumelor protectoare. Până să îşi revină ei, Ellie dispăruse, nava se umplea cu apă, iar comisarul se împiedica pe punte cu o maimuţă pe cap.
— Ajutor! strigă el. Aaaa!
Se mişca înainte şi-napoi. În disperarea lor de a se îndepărta de maimuţă, bărbaţii uitaseră de arme şi începuseră să alerge de colo-colo, ca şi cum s-ar fi jucat Scaune Muzicale3 fără nici un scaun rămas, iar toată agitaţia îl speriase şi mai mult pe Puck. Pentru că nu o vedea pe Ellie şi pentru că voia să oprească toată tevatura şi tot zgomotul, maimuţa îl muşcă pe comisar de urechea dreaptă, apoi îşi înălţă capul, îşi dezveli dinţii plini de sânge şi ţipă la bărbaţi ca şi cum ar fi fost posedat. Era cea mai înfricoşătoare imagine pe care o văzuseră vreodată – sângele comisarului în gura maimuţei – şi 3 Joc în care concurenţii se plimbă în jurul unor scaune (mereu cu unul mai puţin decât numărul concurenţilor rămaşi în joc), pe muzică, iar când aceasta se opreşte, trebuie să se aşeze cât mai repede. (n.tr.)
împietriră, ca şi cum jocul s-ar fi schimbat în Statuile Muzicale.
— Nu staţi aşa ca nişte legume! strigă Gorman, căutând-o înnebunit pe Ellie. Trageţi în ea, proştilor! Unde e fata? Cineva să
omoare maimuţa şi să o găsească pe BLESTEMATA AIA DE FATĂ!
