Suzanne o luase pe fata din baie. Gwen era aplecată peste chiuvetă, spălându-se pe față. Când s-a îndreptat, a văzut silueta cu colțul ochiului.
— Bună, a zis Gwen, cu apa picurând de pe față.
Era o fată care primise o educație bună. Prietenoasă chiar și atunci când era surprinsă.
Poate că Gwen a crezut că era o prietenă a lui Mitch sau a lui Scotty, deși în câteva secunde avea să-și dea seama că ceva nu era în regulă. Că fata care i-a zâmbit (fiindcă se știe bine că Suzanne chiar i-a zâmbit) avea ochii ca un zid de cărămidă.
•
VP - 183
Helen și Donna au prins femeia și băiatul din casa mare. Linda era supărată, ținându-se cu mâna de gât, dar a mers cu ele. Linda în chiloți, cu tricoul mare –
probabil a crezut că dacă era politicoasă și liniștită avea să fie bine. Încerca să-l încurajeze pe Christopher din priviri. Mâna lui grăsuță într-a ei, unghiile lui netăiate. Băiatul nu a plâns decât mai târziu; Donna a spus că la început părea interesat, ca și cum era doar un joc. De-a v-ați ascunselea.
•
Încerc să-mi imaginez ce făcea Russell în timp ce se petreceau toate astea.
Poate au făcut un foc la fermă, iar Russell a cântat la chitară în lumina slabă. Sau poate o luase pe Roos sau pe altă fată în rulotă și poate fumau împreună un joint, privind fumul plutind spre tavan. Fata s-ar fi simțit mândră sub mâna lui, din cauza atenției îndreptate doar spre ea, deși gândurile lui ar fi fost, desigur, departe, la o casă din Edgewater Road cu oceanul la ușă. Văd umerii lui ridicați și amăgitori, încolăcirea interioară a ochilor care păreau șlefuiți și reci ca niște clanțe de ușă. „Ei au vrut s-o facă”, a spus el mai târziu râzând în fața judecătorului. Râzând atât de tare, încât s-a înecat. „Credeți că i-am pus eu să
facă ceva? Credeți că mâinile astea au făcut măcar ceva?” Aprodul a trebuit să-l scoată din sală, atât de tare râdea Russell.
•
I-au adus pe toți în livingul din casa mare. Guy i-a pus pe toți să stea pe canapeaua mare. Privirile schimbate între victimele care nu știau încă asta, că
erau victime.
— Ce-o să faceți cu noi? întreba Gwen întruna.
Scotty a dat ochii peste cap, trist și asudat, iar Gwen a râs – poate și-a dat deodată seama că Scotty nu putea s-o apere. Că era doar un tânăr cu ochelarii aburiți și buzele tremurând și că ea era departe de casă.
A început să plângă.
— Taci, a spus Guy. Iisuse!
Gwen a încercat să-și stăpânească hohotele, tremurând în tăcere. Linda încerca să-l mențină pe Christopher calm, deși fetele îi legau pe toți. Donna i-a legat mâinile lui Gwen cu un prosop. Linda l-a strâns pe Christopher ultima dată
înainte ca Guy să-i despartă. Gwen stătea pe canapea cu fusta ridicată în sus pe picioare, tânguindu-se resemnată. Pielea dezgolită de pe picioare, fața încă udă.
Linda îi șoptea lui Suzanne că puteau lua toți banii pe care-i avea în poșetă, toți, că putea face rost de mai mulți dacă o duceau la bancă. Vocea Lindei era calmă
și monotonă, încercând să câștige controlul, deși nu controla absolut nimic.
Scotty a fost primul. S-a zbătut când Guy i-a legat mâinile cu o curea.
— Stai o clipă, a spus Scotty, hei.
VP - 184
S-a zbârlit din pricina strânsorii dure.
Iar Guy și-a ieșit din minți. A izbit cuțitul cu atâta forță, încât mânerul s-a desfăcut în două. Scotty s-a zbătut, dar nu a reușit decât să cadă pe podea, încercând să se rostogolească și să-și protejeze stomacul. O picătură de sânge i-a apărut la nas și la gură.
•
Mâinile lui Gwen nu erau legate strâns – de îndată ce lama s-a înfipt în Scotty, s-a eliberat și a fugit pe ușa de la intrare. Țipa cu o nepăsare de desen animat, un țipăt care suna fals. Aproape ajunsese la poartă când s-a împiedicat și a căzut pe peluză. Nu a apucat să se ridice în picioare, Donna era deja lângă
ea. S-a târât pe spatele ei și a înjunghiat-o până când Gwen s-a rugat, politicoasă, s-o lase odată să moară.
* * *
La sfârșit i-au omorât pe mamă și pe copil.
— Vă rog, a spus Linda.
Simplu. Cred că încă mai spera la o eliberare. Era foarte frumoasă și foarte tânără. Avea un copil.
— Vă rog, a spus ea, pot să vă fac rost de bani.
Dar Suzanne nu voia bani. Amfetaminele îi strângeau tâmplele, cu un zvâcnet de incantație. Inima fetei frumoase, care îi bătea în piept – turația disperată, drogată. Cum trebuie să fi crezut Linda, așa cum cred oamenii frumoși, că exista o soluție, că avea să se salveze. Helen a ținut-o pe Linda nemișcată – mâinile ei pe umerii Lindei ezitanți la început, ca ai unui partener de dans nepriceput, dar Suzanne s-a răstit apoi la Helen, nerăbdătoare, așa că a apăsat mai tare. Linda a închis ochii pentru că știa ce urmează.
•
Christopher începuse să plângă. Ghemuit după canapea; pe el nu trebuia să-l țină nimeni. Avea chiloții îmbibați de mirosul amar de urină. Plânsetele lui modelate după țipete, o golire de orice sentiment. Mama lui era pe covor, nu se mai mișca.
Suzanne s-a așezat pe vine. A întins brațele spre el.
