- SOARE ȘI NORI ÎN MALLORCA -
EMMA STRAUB
SOARE ȘI NORI ÎN
MALLORCA
Traducere din limba engleză
Laura-Monica Cibotariu
prin LINGUA CONNEXION
Titlul original: The Vacationers, 2014
Editura RAO, 2016
Versiune ebook: v1.0, februarie 2020
2
- EMMA STRAUB -
Pentru River și o viață
întreagă de vacanțe în familie
De fapt nu este atât vorba de a călători, cât de a evada: care dintre noi nu tânjește să-și aline o suferință sau să se elibereze de un jug?
GEORGE SAND,
„O iarnă în Mallorca”
Voi fi insula pustie
Ce-ți va reda libertatea
Voi fi vulturul
pe care-l vei prinde și-l vei devora
THE MAGNETIC FIELDS,
„Desert Island”
3
- SOARE ȘI NORI ÎN MALLORCA -
ZIUA ÎNTÂI
Plecarea părea întotdeauna o surpriză, indiferent câtă vreme priviseră datele încercuite în calendar. Jim își făcuse valiza în seara dinainte, dar acum, când mai avea doar puțin până la ora plecării, ezita. Își luase destule cărți? Păși înainte și înapoi prin fața bibliotecii din biroul său, trăgând câteva romane de cotor, apoi strecurându-le la loc printre celelalte. Își împachetase pantofii de alergare? Dar crema de ras? În altă parte a casei, soția și fiica sa puteau fi auzite cum, cuprinse de o panică asemănătoare, alergau în sus și în jos pe scări, ținând în mână vreun obiect dintre cele uitate unul peste altul lângă ușă.
Erau lucruri și pe care Jim le-ar fi scos din bagajele sale, dacă ar fi fost posibil: ultimul an din viața lui și cei cinci de dinaintea acestuia, cu toate neajunsurile lor; felul în care Franny îl privea pe deasupra mesei în timpul cinei; senzația pe care o avea în legătură cu propria persoană pentru prima dată în trei decenii și cât de mult își dorea să
rămână acolo; golul care avea să îl aștepte după întoarcerea cu avionul, zilele anoste care aveau să urmeze și pe care va fi nevoit să
le umple și să le tot umple, la nesfârșit. Jim se așeză pe scaunul de la biroul său, așteptând să apară cineva și să-i spună că era nevoie de el în altă parte.
Sylvia aștepta în fața casei, privind cu atenție în lungul străzii 75, către Central Park. Părinții ei erau genul care credeau că un taxi avea să apară întotdeauna chiar în momentul când aveau nevoie de el, mai ales în weekendurile din timpul verii, când în oraș nu era trafic mai deloc.
Sylvia își spuse că era un nonsens. Singurul lucru mai rău decât a-și petrece cu părinții două din ultimele șase săptămâni de vacanță, înainte de a pleca la colegiu, ar fi fost să piardă avionul și să fie nevoită ca într-una dintre acele ultime nopți să doarmă în șezut 4
- EMMA STRAUB -
într-o sală de așteptare din aeroport, având drept unică sursă de confort o banchetă pătată. Așa că se hotărî să cheme ea însăși un taxi.
Nu era vorba c-ar fi vrut să rămână toată vara în Manhattan, care se transforma într-un adevărat crater de beton încins. Ideea de a merge în Mallorca o tenta, teoretic: era o insulă care promitea valuri line și brize mângâietoare, un loc în care își putea exersa spaniola, la care se descurcase destul de bine în timpul liceului.
Niciunul – dar absolut niciunul – dintre cei care absolviseră
odată cu ea nu făcea nimic altceva toată vara decât să dea petreceri la propria locuință atunci când părinții săi plecau la Wainscott sau Woodstock ori în alte localități cu case acoperite cu șindrilă, folosită
special pentru un aspect pitoresc. Sylvia le văzuse destul fețele în ultimii optsprezece ani și abia aștepta s-o șteargă de acolo.
Da, desigur, alți patru tineri din clasa ei mergeau la Brown, ceea ce însă nu însemna că era nevoită să le mai vorbească vreodată dacă
