Reprezentată prin Donald Lam.”
Fata păru gata să se ridice.
— Nu te speria, e pură coincidenţă.
— Cum adică?
— E sâmbătă după-masă. Mi-am terminat ultima treabă şi voiam să citesc rubrica de curse înainte de cină. Sunt necăsătorit, liber şi meseria mea nu-i deloc romantică. O
meserie ca toate celelalte. Nu te-am mai văzut niciodată, şi, după câte ştiu, nu te-a văzut nici vreun client de-al nostru.
Nu mă plăteşte nimeni pentru asta şi nu trebuie să dau vreun raport despre tine. Voiai un însoţitor şi ai dat peste un detectiv. Nici măcar nu te privisem.
— Ba da… mi-ai privit picioarele.
— Care om n-ar face-o?
— Cine este Cool? mă întrebă ea.
— Bertha Cool.
10
— O asociată?
— Da.
— O, exclamă ea, ridicând din sprâncene, aşa stau deci lucrurile.
— Nu stau aşa, am încercat să-i explic. Bertha Cool e de vârstă mijlocie, cântăreşte şaptezeci şi cinci de kilograme, e lată-n spate, are fălci de buldog şi ochi mici, vioi şi lacomi, şi e tot atât de greu şi incomod de manipulat ca un ghem de sârmă ghimpată. Acum câţiva ani ea era aceea care conducea firma, iar eu aş fi acceptat orice fel de slujbă. Studiasem dreptul şi Bertha m-a angajat. A stors şi untul din mine. Mai târziu am ajuns asociatul ei.
— Ce fel de clienţi aveţi?
— Bertha Cool se ocupa de divorţuri, accidente de automobil şi o grămadă de alte mărunţişuri pe care majoritatea agenţiilor le refuzau. N-am cum să-ţi descriu exact activitatea noastră. Sunt un oportunist şi am avut noroc.
— Vrei să zici că aţi făcut bani?
— Da. Dar nu numai asta. În general, mergem la fix.
— Cu ce anume?
— Cu orice fel de cazuri.
— Vasăzică, eşti un detectiv de duzină.
— Ar trebui s-o cunoşti pe Bertha Cool. Semănaţi în multe privinţe.
— Semăn cu ea! explodă Lucille. Auzi, lată-n spete, fălci de buldog…!
— Mintal, vreau să zic. Când e vorba să-mi apreciaţi calităţile de detectiv.
— Şi… crezi că mă interesează roşcata cu ochii cenuşii?
— Da.
Râse dispreţuitor.
— Hai s-o ştergem de-aici. Singurul motiv pentru care am vrut să vin aici este faptul că mi s-a interzis. Dacă vrei să ştii, am avut o decepţie sentimentală şi m-am hotărât să mă-11
mbăt. Omul la care ţineam s-a dovedit a fi un ticălos; mai am un prieten cu care aş fi putut ieşi ca s-o facem lată, dar m-am temut să nu creadă că-l folosesc ca manta de vreme rea.
Nu voiam asta, deoarece sunt convinsă că dacă mai aştept câteva săptămâni, o să vină singur la mine şi atunci am să
mă port frumos cu el. Am fost cam proastă, şi prostia asta mi-a lăsat în gură un gust amar, ca un ficat de pui în care un bucătar nepriceput a spart fierea. Ce e prost la voi, detectivii, este că vedeţi peste tot crime. Când am simţit nevoia să fiu însoţită, te-am crezut om de treabă. Acum mă agasezi.
— Aşa că, pleci să te îmbeţi de una singură? am întrebat-o.
— La naiba, chiar aşa. Iar în ceea ce te priveşte… Nu, stai o clipă, cred că va trebui să fiu drăguţă cu tine ca să-mi ierţi această ieşire. Pe cât se pare, nu mă pot îmbăta fără un însoţitor. Hai s-o ştergem din spelunca asta.
Ne-am ridicat şi am pornit spre uşă.
— Totul e-n ordine? întrebă suav patronul.
— Da, l-am asigurat. Două din cele mai bune măsline pe care le-am mâncat vreodată.
— Veniţi la noi oricând mai doriţi aşa ceva, ne îndemnă el.
— S-ar putea să-ţi fac şi surpriza asta, i-am răspuns.
