— Va trebui să plătiţi ca pentru scotch cu sifon, mă
preveni el.
— Fireşte, l-am asigurat.
Terminarăm de cinat şi băurăm siropul. Lucille se făcea că
e ameţită, privindu-mă însă cu ochi de vultur când credea că
n-o observ.
Am băut mai departe, prefăcându-mă la rându-mi ameţit şi studiind-o fără să-şi dea seama.
Era sâmbătă seara. Deşi costa mai mult decât un film, scena mă interesa, avea suspense şi, aşa cum pe drept cuvânt remarcase Lucille, nu avea nevoie de viza oficiului de cenzură.
Când începu spectacolul de music-hall, Lucille se îndreptă
spre toaletă, apoi făcu un ocol, se strecură pe uşă şi lipsi vreo douăzeci de minute.
La întoarcere îmi spuse:
— Mi-ai simţit lipsa? Nu mi-era bine. Aşa mi se întâmplă
când beau prea repede.
— Desigur că ţi-am simţit lipsa, dar tocmai era un număr de strip-tease. Mi-a plăcut. Era o fată grozavă.
— Aşa, carevasăzică îţi place strip-tease-ul?
— Da.
— Partea de „strip” sau cea de „tease”?1
1 În engleză to strip = a (se) dezbrăca, to tease = a aţâţa.
14
— Cred că a doua, dar n-aş gusta aţâţarea dac-ar lipsi dezbrăcatul.
— Totuşi, cred c-ai rezista la dezbrăcat dacă n-ar fi aţâţarea.
M-am gândit puţin.
— Ca să fiu sincer, n-am dat prea multă importanţă
acestei chestiuni.
— Ai fi făcut-o dacă erai femeie. Hai să mai luăm ceva de băut. Simt că mă trezesc. N-am să mai beau atât de repede.
15
CAPITOLUL 2.
VENUS DISPARE
Lucille Hart îmi surâdea cu cea mai bună imitaţie de prietenie sinceră.
— Îmi place, spuse ea.
— Mie-mi placi tu.
Îşi puse palma peste mâna mea:
— Nu mă judeca prea aspru.
— Nicidecum.
— Ştii ce? chicoti ea.
— Ce?
— Trebuie să plec acasă.
— Te conduc.
— Sunt cu maşina soră-mii. Trebuia să mă-ntorc până la opt. Cred că e trecut de opt, nu?
— E nouă şi cinci.
