oprească. Acesta s-a executat. «Am nevoie de un om!», i-a spus tata, pe un ton de comandă, SS-istului-şef, însărcinat cu transportul respectiv. A urcat în camion, i-a inspectat pe ocupanţii acestuia şi l-a ales pe Koschel, ca din întâmplare. L-au lăsat să plece, aşa că a fost salvat.”
Lumea e mică. Astăzi, la opt ani după căderea Blocului răsăritean, fiul lui Stanisław Cieciora este consulul polonez de la Hamburg. Mi-a spus o povestioară emoţionantă: recunoscători, părinţii săi, care locuiau la Samter-Karolin, au trimis – chiar în timpul războiului – familiei Hosenfeld, lipsită de tată, pachete de mâncare – cârnaţi şi unt – din Polonia înfometată, în Germania lui Hitler. Lumea e şi ciudată, în acelaşi timp.
*
Leon Warm a luat legătura cu Szpilman, la Varşovia, prin intermediul postului Radio Polonia, comunicându-i numele oamenilor pe care Hosenfeld îi salvase şi transmiţându-i cererea sa urgentă de ajutor. Toate astea se întâmplau cu aproape o jumătate de secol în urmă.
În 1957, Władysław Szpilman a făcut un turneu în Germania Federală, alături de strălucitul violonist Gimpel. Cei doi muzicieni au vizitat familia lui Wilm Hosenfeld – pe soţia lui, Annemarie, şi pe cei doi fii, Helmut şi Detlef –, în Thalau. Doamna Hosenfeld i-a dat lui Szpilman o fotografie a soţului său.
Ea apare în cartea de faţă. Vara trecută, când s-a decis ca această carte, aproape uitată, să apară în limba germană, l-am întrebat pe bătrân mai multe despre Hosenfeld.
„Ştii, nu-mi place să vorbesc despre asta. N-am comentat cu nimeni, nici măcar cu soţia şi băieţii mei. De ce nu, ai să mă întrebi. Pentru că mi-e ruşine. Vezi, când am aflat numele ofiţerului german, la sfârşitul lui 1950, mi-am învins teama şi dezgustul şi m-am dus, ca un umil solicitant, la un criminal cu care n-ar fi stat de vorbă nicio persoană decentă din Polonia: Jakub Berman.
Berman era omul cel mai puternic din Polonia, şeful NKVD-ului polonez, şi un mare ticălos – toată lumea ştia asta. Era mai influent decât ministrul de interne. M-am hotărât totuşi să încerc, aşa că am mers să-l văd şi i-am povestit totul, adăugând că nu eram singura persoană care-i datora lui Hosenfeld viaţa: salvase şi copii evrei, a cumpărat pantofi pentru copiii polonezi chiar la începutul războiului şi le-a dat de mâncare. I-am povestit şi despre Leon Warm, şi despre familia Cieciora, subliniind faptul că numeroşi oameni supravieţuiseră datorită acestui neamţ. Berman s-a arătat prietenos 143
şi mi-a promis că o să mă ajute. După câteva zile, a venit personal la noi acasă: îi părea rău, dar nu era nimic de făcut. «Dacă neamţul tău ar mai fi în Polonia, atunci l-am putea elibera», a spus el. «Dar tovarăşii noştri din Uniunea Sovietică nu vor să-i dea drumul. Spun că ofiţerul tău aparţinea unui detaşament implicat în spionaj; ca polonezi, nu putem face nimic, n-am nicio influenţă», a conchis el – un om atotputernic, graţie lui Stalin. Aşadar, am apelat la cel mai mare escroc dintre toţi, şi n-am obţinut nimic.”
Imediat după război, era imposibil să publici în Polonia o carte care-l înfăţişa pe un ofiţer german drept un om curajos şi dornic să-şi ofere ajutorul. E interesant poate, pentru cititori, să afle că, pentru ediţia poloneză, Władysław Szpilman s-a văzut nevoit să afirme că salvatorul lui, Wilm Hosenfeld, era austriac. Un înger austriac nu era, fireşte, „chiar atât de rău” la acea vreme, oricât de absurd ni s-ar părea astăzi. În perioada războiului rece, Austria şi Republica Democrată Germană erau legate printr-o atitudine ipocrită: ambele pretindeau că fuseseră ocupate cu forţa de către Germania lui Hitler, în al doilea război mondial.
*
La Yad Vashem există un Bulevard al Celor Drepţi între Popoare, unde au fost plantaţi copaci tineri, câte unul pentru fiecare neevreu care a salvat evrei de la Holocaust. În arbuştii care cresc în pământul stâncos au fost agăţate nişte tăbliţe cu numele acestor oameni curajoşi. Oricine vizitează
muzeul trece pe lângă mii de asemenea nume. Sper să fac astfel încât în curând să crească pe Bulevardul Celor Drepţi între Popoare, scăldat de apele Iordanului, un copac pentru căpitanul Wilm Hosenfeld. Cât despre cine o să-l planteze – cine altul decât Władysław Szpilman, cu sprijinul fiului său, Andrzej?
144
145
Document Outline
bookmark1
bookmark3
bookmark5
bookmark8
bookmark9
bookmark12
bookmark14
bookmark16
bookmark18
bookmark20
bookmark22
bookmark23
bookmark25
bookmark26
bookmark28
bookmark29
bookmark31
bookmark33
bookmark36
bookmark37
bookmark39
bookmark42
bookmark44
