Cum îmi făcusem un obicei din a nu mă împotrivi, am acceptat şi de data aceasta să-i arăt templul, deși nu se deschisese încă. I-am cerut să
plătească taxa de intrare şi taxa pentru ghid. Spre surprinderea mea însă, individul cel mătăhălos și beat nu dădea nici un semn că ar avea de gând să
plătească. Apoi s-a uitat în mașină și a zis parcă:
— Ieşi!
Pe pragul mașinii văzui un picior încălțat într-un pantof fin, cu tocuri înalte. M-a surprins faptul că deşi era frig, nu avea ciorap.
Mi-am dat seama pe loc că fata era o prostituată întreţinută de soldaţi străini, pentru că avea o haină de un roșu aprins, iar unghiile de la mâini şi de la picioare erau la fel de roşii. Când i s-a desfăcut puţin haina, am zărit pe dedesubt o cămaşă de noapte jegoasă, din material de prosop. Şi fata era foarte beată şi privea fix. Bărbatul era îmbrăcat îngrijit, în uniforma lui, dar ea își aruncase pur şi simplu o haină peste cămașa de noapte. Plecase în pripă.
La lumina zăpezii, fata părea foarte palidă.
Roșul aprins de pe buze contrasta puternic cu pielea albă, ce părea aproape lipsită de culoare. De îndată ce puse piciorul jos pe pământ, fata începu să strănute; mici cute se adunară în jurul nasului subțire și ochii ei obosiţi şi tulburi priviră o clipă în zare, ca apoi să devină iar greoi, inexpresivi. Apoi, îl strigă pe bărbat :
— Jaak, Jaak! Tsu korudo, tsu korudo!21
Vocea fetei părea să rătăcească prin zăpadă, tristă. Bărbatul nu răspunse.
Era prima oară cînd constatam că o astfel de femeie poate fi într-adevăr frumoasă. Nu pentru că semăna cu Uiko. Arăta ca un portret desenat cu multă migală, în așa fel încât nici măcar o trăsătură să nu aducă a Uiko.
Această fată avea o frumuseţe proaspătă, provocatoare, ce părea să fie tocmai o reacţie la amintirea mea despre Uiko. Şi mă măgulea oarecum rezistenţa mea la tulburarea senzuală, urmare a primei mele experiențe legate de frumuseţe.
Avea un singur punct comun cu Uiko. Nu mă băga deloc în seamă, așa cum stăteam acolo, îmbrăcat într-un pulover murdar și încălţat cu teniși.
21 Too cold — prea frig (n. tr.).
60
Toată lumea de la templu se sculase devreme şi curăța zăpada, dar nu reușiseră să degajeze decât cărarea vizitatorilor. Ar fi fost foarte complicat dacă ar fi venit acum vreun grup de vizitatori, deoarece nu era loc de trecere decât pentru câţiva şi pe un singur şir.
Am luat-o înaintea soldatului și a fetei.
Cînd a ajuns la lac şi i s-a deschis priveliştea în fața ochilor, americanul ridică mâinile și scoase un chiot de bucurie. A mai zis ceva, dar n-am înțeles.
Apoi o scutură zdravăn pe fată. Fata încruntă din sprâncene și repetă simplu
:
— O, Jaak, tsu korudo !
Americanul mă întrebă ce sunt boabele acelea roșii ale plantei aurii, care se vedeau printre frunzele încărcate de zăpadă, dar n-am fost în stare să-i spun decît aoki22. Probabil trupul lui de uriaș a fost străbătut de un fior liric, dar se citea multă cruzime în ochii-i senini, albaştri. În cântecele şi poeziile pentru copii ale „Mamei Gâşte“23 se vorbeşte despre ochi negri cruzi și pizmași. Adevărul este că atunci când îţi imaginezi cruzimea, în mod normal îi atribui altă trăsătură.
Am început să-i vorbesc despre Templul de aur așa cum scrie la carte.
Soldatul era îngrozitor de beat și n-avea deloc siguranță în picioare. Cu degetele amorţite de frig, am început să răsfoiesc cărţulia în engleză despre Templul de aur, pe care obișnuiam s-o citesc în astfel de ocazii. Dar americanul mi-a smuls-o din mînă și a început el să citească, maimuţărindu-se. Am înţeles că nu mai era nevoie de explicaţiile mele.
M-am rezemat de balustrada de la Hosui-in, lăsându-mă pradă
încântării provocate de sclipirea lacului. Interiorul Templului de aur nu fusese niciodată expus atât de mult luminii, atât de strălucitor. Ţi-era și greu să-l priveşti.
Când mi-am ridicat privirile, mi-am dat seama că bărbatul şi femeia se puseseră pe ceartă în drum spre Sosei. Cearta părea să se întețească dar nu pricepeam o iotă. Fata i-a răspuns brutal; nu-mi dădeam seama dacă
vorbește în engleză sau în japoneză. Au luat-o spre Hosui-in, continuându-și cearta. Păreau să fi uitat cu totul de mine.
22 Plantă orientală cu frunze aurii (n. tr.).
23 Vestită autoare sau colecționară de vechi poezii pentru copii, publicate sub titlul Mother Goose's Melodies (n. tr.).
61
Americanul se porni s-o insulte. Ea-i arse o palmă cu toată puterea.
Apoi se întoarse și o luă la fugă spre ieşire. N-am înţeles ce se întâmpla dar şi eu am părăsit Templul de aur şi am luat-o la fugă pe malul lacului. Când am ajuns lângă fată, americanul cu picioarele lui lungi mi-o luase înainte și o ţinea acum strâns de gulerul hainei. O ţinea pe ea şi mă privea pe mine. A dat drumul gulerului. Avea probabil o forță fantastică în mâna aceea, pentru că
în clipa în care a luat mâna de pe guler, fata căzu. Poalele hainei s-au desfăcut şi i s-au văzut pulpele dezgolite, întinse pe zăpada albă.
Fata nici nu încercă măcar să se ridice. Îl străfulgera cu privirea, de acolo de jos, pe uriașul care o domina. Abia m-am abținut să nu îngenunchez și s-o ajut să se ridice. Tocmai mă pregăteam să fac lucrul acesta, când americanul a strigat :
— Hei!
M-am întors. Stătea în faţa mea cu picioarele desfăcute. Mi-a făcut un semn cu degetele. Apoi, cu o voce complet schimbată - o voce caldă, dulce -
spuse în engleză:
— Calc-o ! Hai, calc-o!
Nu înţelegeam ce vrea. Citeam parcă un ordin în ochii lui albaștri, ce mă priveau de la înălţime. Vedeam peste umerii lui laţi Templul de aur acoperit de zăpadă, strălucind sub cerul albastru, posomorât. Nu era nici urmă de cruzime în ochii lui albaştri acum. Nu știu de ce, dar în momentul acela mi se păreau chiar foarte duioși.
