plângă. Nu, ea n-are să devină insuportabil de nevricoasă, cum este Sophie!
Ea n-are să ţipe la toate şi la toţi din orice, ea nici de sânge nu se teme şi nici de leşinat nu leşină, aşa sunt fetele tinere moderne. Ea n-are nevoie nici de sticluţa cu săruri, nici de apă cu zahăr, şi dacă războiul va începe, ea se va face infirmieră la Crucea Roşie şi va alina suferinţele. .
— . .să ne ferească Dumnezeu, donşoară, că vine vremuri grele şi vine război peste noi, uite, asta mi-a zis ieri coana Sofica. Şi i-am zis şi io, dacă i-ar mai da drumu lu bietu Spiridon. . Să-i mai dea drumu, să mai stea şi el p-acasă, cum a fost şi cu conaşu Titi, care tot acolo era mobilizat, şi uite că de trei luni şi ceva a scăpat. . Lasă, mi-a zis coana Sofica, uşor nu este, dar să
vedem ce-am putea aranja. Uite-aşa mi-a promis coana Sofica şi v-am spus, donşoară, să nu vă mai tot smuciţi, c-acu fieru e rece, da dacă-i fierbinte, pot şi să vă arz, Doamne-fereşte..
Uuuuf, a dat Dumnezeu şi-a ieşit, s-a dus să încălzească iarăşi fierul! Uf!
poate să se repeadă din nou la geam, uite trăsura, uite trăsura, atâta doar că
a trecut de casa lor, deci nu este Titi, oare de ce să-i fi spus Sophie lui să vii mai devreme mâine? Dar ce bine poate fi în vacanţă, fără mademoiselle Bastien,
care-priveghează-orişice-aplecare-spre-lux-a-elevelor-şi-priveghează-orişice-contact-cu-servitoarele-şcoalei!. . Aşa, spatele drept şi şoldurile înguste, ca de băiat, strânse în pantalonaşi, dacă începe războiul, ar putea chiar să se travestească în roşior sau în vânător de munte, să se înroleze, şi nimeni pe lume să nu ştie nimic. Nimeni să nu ştie, decât după ce îşi-va-fi-dat-viaţa-pentru-rege-şi-pentru-ţară, aşa, o forfecare a picioruşelor în aer, ca la picantul can-can, seara, în dormitorul lor, până să apară
mademoiselle Bastien, cine este cea mai mare maestră de dans? Cine flutură
cearşaful gonflat? Margot! aclamă cu toatele. Ce importanţă are că ai să fii consemnată şapte duminici? Sau cine o să pârască? Aşa, încă o forfecare a picioarelor în aer, despicătura care se petrece fără nasturi, parte peste parte, Coralie i-a arătat ce model are setul ei nou de pantalonaşi ce i-a venit de la Paris, şi Sophie, cât e de harpie, tot i-a promis că va face o comandă, ştie ea cum şi prin cine. Când îi convine ceva, pe loc este gata să rezolve, bunăoară, 151
săptămâna trecută, când au ieşit după dejun cu toţii să ia cafeaua în chioşc, et, soudain, Sophie la regarda dans le blanc des yeux, elles s’entendirent du regard...
— Haai, Ştefan, măcar vara aceasta, începuse ea. Vara aceasta, măcar, să
plecăm în vilegiatură dacă în vara cealaltă nu ştim care ne mai poate fi soarta. .
Altminterea, abia se ţinea să nu râdă. Ştefan venise până aici cu şervetul atârnat la gât şi ea îl lăsase, ca să se amuze de neatenţia lui. Ca de obicei galant, el îi oferise braţul şi uite-aşa merseseră amândoi până la chioşc, ha-ha-ha, ce pereche făceau! El înalt şi slab, cu picioarele lungi, şi la gât cu şervetul de olandă, şi ea. . L-a lăsat cu şervetul ca să se amuze, dar Sophie oare de ce l-a lăsat? Pentru că deodată a izbucnit:
— Dar pentru Dumnezeu, scoate-ţi-l odată, am ajuns de minunea lumii!
Facem spectacol cu servitorii!
Adevărul este că Sophie nu ştie de glumă!
— Haaai, Ştefan, a miorlăit ea din nou, măcar la Sinaia, măcar o săptămână. .
— Ei, poftim, pufnise el. V-am spus că nu poate fi vorba de vilegiatură în vara aceasta. .
Şi începuse să-şi desfacă de la gât şervetul.
— Haaai, Ştefan, insistase ea din nou.
Singură insista! Sophie tăcea, se evanta, îşi dădea aere de martiră şi de imparţială.
— Iarăşi şi iarăşi, aceleaşi lucruri.. V-am spus că dacă există cineva pentru care vilegiatura, plecarea la aer curat ar fi iminentă şi salvatoare, acela aş fi eu, fără îndoială. . Eu sunt primul care să deplângă că s-a închis străinătatea, iar în rest unde voiţi a pleca cu această proastă aprovizionare de-acum?
Când peste tot domneşte nesiguranţa zilei de mâine, unde voiţi a mai risca plecând încărcaţi cu geamantane, doică, pălării, ţucălaşe. .
— . .ştii bine că Jean ne-ar putea pune oricând automobilul la dispoziţie. .
Aceasta fusese singura intervenţie a Sophiei.
— . .ştii bine că în caz că se declară mobilizarea generală, dacă te afli într-o zonă periclitată, se rechiziţionează orişice, căruţe, automobile. .
— Eşti, ca de obicei, exagerat..
Şi nu i se putuse smulge nimic, decât promisiunea acestei seri de excepţie: o seară cu musafiri, ca altădată. Aşa că repede, la geam, până apare din nou 152
madam Ana! Ce ciudăţenie, altă trăsură vine, însă din capul celălalt al străzii!
Când pe toată strada casa lor este singura spre care vin de obicei cupeuri, ce poate să însemneze toată vânzoleala asta? Trăsura vine din celălalt sens spre casa lor, uite şi o pălărie de panama ce se zăreşte o clipă prin coşul trăsurii, oare de ce să-i fi spus Sophie dragului de Titi vino mai devreme mâine? Repede, înapoi, la oglindă, repede să-şi pieptene sprâncenele, repede să-şi stoarcă un coş apărut în bărbie, acum câţiva paşi înapoi, acum îşi trimite singură – întâi o castă, apoi o pasionată sărutare. Acum caută febril în caseta de bijuterii îmbrăcată în argint, nu, nici mărgăritare, nici perle nu se pun la vârsta şi la ora aceasta – poate şirul de corali? Poate chihlimbarul?
Caută febril în caseta de bijuterii îmbrăcată în argint, de grabă degetele i se agaţă de şiraguri şi lănţişoare, un medalion, asta i-ar face trebuinţă. Un medalion în care să aşezi un chip drag şi o şuviţă blondă – de ce blondă
neapărat? De ce toate medalioanele să aibă în ele o şuviţă blondă? Şi Sophie are părul blond, dar ce ochi bulbucaţi! Şi burta ei ce pliuri face de când a născut, doi colaci de grăsime se ivesc pe burtă de cum îşi scoate corsetul, uite-aşa poţi să-i strângi în mână! Se vede că nu-şi scoate cămaşa de pe ea niciodată, aşa cum nici cozile sub bonetă nu şi le despleteşte. Uite, medalionul, uite-l, se mai priveşte încă o dată, visătoare, în apa argintată, închide ochii, oftează, les rêveries d’une jeune fille, uite încă un coş, acesta ascuns sub nară, atenţie, faţa s-a înroşit de concentrare, degetele apasă şi prin canalele interne auzi cum pocneşte pielea, o picătură de lichid lăptos, reţeta împotriva punctelor negre: după ce le storci, făcând în prealabil o baie de aburi feţei, aplici cu pensula următoarea soluţiune: sulf 5 g; alcool camforat 20 g; glicerină 5 g; apă de trandafiri.. Masezi faţa. Păstrezi această
soluţie în prima seară o jumătate de oră, apoi treptat două ore, trei ore, patru ore, toată noaptea dacă nu constaţi o iritare.. Atenţie! Paşi pe scară!
Les belles se rendent dans le jardin, cueillir des roses soir et matin, ce divin dans valsbostonul, aşa, unu-doi-trei, unu-doi-trei, aşa, să danseze şi madam Ana, ha-ha-ha, ce caraghioasă e, ce greoaie şi ce caraghioasă, şi cum se smuceşte să scape..
— Da lăsaţi-mă-ţi, donşoară, păcatele mele, da lăsaţi-mă-ţi, că io n-am treabă cu jocurile dumneavoastră! Haide, donşoară Mărguţa, potoliţi-vă-ţi, donşoară, că una-două daţi fuguţa la geam, una-două vă mai moţaţi, ei, ce-aţi avut de văzut? V-am spus io că n-aveţi nimic de văzut?! Haideţi, să terminăm odată, c-acu iar ne pomenim cu coniţa Sofica, acu vine de la mansardă, s-a 153
dus iar să-i dea doftoriile lu neisprăvitul de Grigore, şi a zis coniţa că dacă
nici acu nu vrea să le ia, să merg io să-i sparg gâlcile umflate, să i le frec cu sare. Aidi, donşoară, aidi, lăsaţi geamu, că nu mai avem decât franjurile de pe frunte, şi acu ne pomenim cu dumneaei, şi-i vai de noi când o vedea iar lenjurile ’mneavoastră la fel peste tot, şi hârtiile astea, scrisori, plicuri, ce-or fi, şi cărţi, păi, se poate, donşoară? Se poate? Păi, azi-mâine vă măritaţi şi intraţi la greu, şi cine are să vă mai îngăduie ca acasă? Păi, uite şi la conu Ştefan, ce om cumsecade, pâinea lu Dumnezeu, da dintr-ale lui ai văzut că n-ai cum să-l scoţi, asta e, daţi de greu, donşoară, aşa, întoarceţi-vă-ţi puţin, păi, nu ziceţi asta, nu ziceţi asta, Doamne-fereşte de ceasu rău! Doamne-fereşte, cum să nu vă măritaţi? Păi, care fată e aia, şi care donşoară e, care zice ea că nu vrea să se mărite? Păi, de zis, mai zice ele, unele, da de vrut toate vrea, e-heee, nu e ele proaste, ştie ele la ce bine se duce! Păi, uite numa la coniţa Sofica ce partidă grozavă a făcut, uite cum e la casa ei, şi cum e de fericită. .
Les belles se rendent dans le jardin, cueillir des roses soir et matin, dar fericită nu e deloc, nu e deloc, nu e deloc, et mon beau-frère cloué au lit, cloué au lit, et il pâlit. Et elle se rend dans le jardin, cueillir des roses soir et matin, voilà les roses blanches, jaunes, grenat, şi o pălărie de panama!
Aşa, să-i lase madam Ana buclele pe spate, desfăcute, ca la o Walkirie, aşa, ştie madam Ana ce este aceea o Walkirie? Ah, mai repede, mai repede. . Din profil, în oglinda cu mâner de argint, e bine. . E chiar foarte bine! În stradă, nimic interesant, deocamdată, duzii cu frunzele scorojite şi pline de praf, într-un colţ o maşină de făcut asfaltul, un domn care îşi face vânt cu o pălărie de panama şi merge repede-repede fără să se uite nici în dreapta, nici în stânga, nu, în niciun caz nu vrea părul strâns, nu vrea să se pieptene cu torsadă la ceafă, ca pe vremea lui Pazvante, şi sigur că nu la şcoală a învăţat asemenea cuvinte. La şcoală nu se vorbeşte decât franţuzeşte.
