Banii sunt un reper în experiența dăruirii. Direcția în care angrenăm curgerea propriilor bani, e către cei nevoiași, e pentru înzestrarea organizațiilor caritabile, religioase sau educaționale, este direcția în care ne dăm seama că putem angrena și curgerea iubirii, înțelegerii, compasiunii și muncii noastre altruiste de voluntariat. Aceste sacri cii ne îndepărtează de idolatrizarea banului (care nu este decât o unealtă) și ne dezvăluie realitatea interdependenței umane și a bogăției noastre interioare.
La baza bogăției noastre interioare suntem înstăriți în foarte multe moduri diferite. Dăruirea de bani întru ajutorarea celorlalți și îmbunătățirea societății este un mod de a traversa hotarul și de a găsi bogăția îngropată în țarină. Dăruirea sentimentelor și a timpului nostru este un alt mod de a ne manifesta avuția. Însă există și mai multe căi interioare către această bogăție: rugăciunea, meditația, bucuria creației artistice, precum și explorarea imaginației.
Un dar important este acela pe care îl oferim părților sărace din interiorul nostru. Întocmai cum Jung a învățat de la piatră despre esența lui eternă, la fel și noi putem încerca să ne vindecăm prin ceea ce învățăm din experiența propriei bogății interioare. Scrooge a devenit stăpân pe vitalitatea și fecunditatea Duhului Crăciunului prezent. Când a traversat hotarul către lumea propriului spirit, a găsit și a adus de acolo conul abundenței sinelui
capabil de a-l vindeca. Această traversare a hotarelor este valoroasă pentru noi toți. Chiar și în cea mai înstărită societate din lume, mulți dintre noi au experiența sărăciei interioare: sentimentul de a nedemni, de a nu iubiți sau capabili de iubire, de a nu tot ceea ce am putut , de a nu întregi.
Atât prezentul capitol, cât și cel anterior au început cu povestea morarului care și-a vândut toate bunurile pentru a achiziționa aur. Fiind avar, a îngropat această substanță prețioasă și a refuzat să o pună în circulație. Din moment ce nu a mai putut să își transmită energia, nu a mai putut realimentat din schimburile cu ceilalți ( e ele de bani, mâncare sau sentimente). Și-a îngropat su etul, pierzând astfel potențialul de a crește la interior.
În tărâmul su etului nu e niciun loc de odihnă. Dacă nu creștem, creșterea ind împlinirea bogăției noastre naturale, conștientizarea și acceptarea a ceea ce suntem cu adevărat, la nivel profund, atunci ne pierdem comoara prețioasă. Într-o noapte, sau noapte de noapte, vine un hoț și ne fură ceea ce ar putut al nostru. Însă dacă am avea norocul să primim și să urmăm sfatul înțeleptului nostru vecin, am putea îngropa o piatră în groapa pe care hoțul a lăsat-o în urmă. Într-o bună zi, s-ar putea să auzim piatra cum grăiește câteva cuvinte și, dacă vom îndrăzni să îi răspundem, cine știe ce bogății vor scoase la iveală?
01 Carl Gustav Jung, Amintiri, vise, re ecții, consemnate și editate de Aniela Ja é, traducere și note de Daniela Ștefănescu, Humanitas, București, 2020, p. 40.
02 Luca 18:22.
03 Luca 18:25.
04 Luca 19:23.
05 Luca 19:26.
06 Matei 6:33.
07 Matei 6:33.
CAPITOLUL 6
MOȘTENIREA
Bogăția reală și simbolică a părinților noștri
A fost odată un om care a trudit timp de 20 de ani și a clădit o afacere. Deși munca silnică l-a făcut din sărac un om bogat, el descoperă că ul său de 20
de ani nu vrea să muncească. Când tatăl i-a vorbit despre plăcerea de a munci din greu, ul i-a spus că nu va alege niciodată să aibă o carieră, indcă tatăl îi oferă deja tot ce are nevoie. Din moment ce își iubea ul și voia ca acesta să cunoască bucuria muncii și a succesului, tatăl a decis să
vândă tot ce deține și să dea banii organizațiilor caritabile și sărmanilor.
Apoi, le-a spus soției și ului că a pierdut totul într-o serie de afaceri proaste și că au sărăcit.
Speranța nutrită de tată, că ul va începe să muncească, era o deziluzie.
În schimb, ul a rezolvat problema sărăciei aranjând o căsătorie cu o fată
bogată, care i-a oferit 200 000 de dolari drept cadou de logodnă. După ce și-a dat ul afară din casă, tatăl a descoperit că nu mai are imboldul care l-a ajutat să câștige prima avere. Cuprins de vină pentru că și-a lipsit familia de traiul lejer conferit de bogăția sa, a hotărât să își ia viața aruncându-se de pe un pod.
Aceste scene, extrase din lmul comic intitulat La bine și la rău (1997), sunt relatate în ashbackuri. Filmul începe cu secvența în care fostul bogătaș
se pregătește să sară de pe pod. O cerșetoare fără adăpost îi cere acestuia banii din buzunar și ceasul, spunând că el oricum nu va mai avea nevoie de ele. Chiar și în momentul morții, bărbatul nu poate scăpa de nevoia de a-și împărți averea, atât cât a mai rămas din ea. Când își dă seama că nu poate sări, se împrietenește cu cerșetoarea, căreia îi spune povestea vieții lui.
Dinamica de familie din La bine și la rău conține anumite adevăruri despre moștenirea banilor. Generația care câștigă banii are satisfacția productivității și a succesului. Generația care îi urmează moștenește banii, dar, de multe ori, nu și ambiția. Nu e ușor să găsești un motiv pentru care să
faci eforturi în lumea asta. Bogăția se va îngriji de nevoile materiale, iar reușitele părinților sunt greu de depășit. Wil iam K. Vanderbilt, descendent al lui Cornelius Vanderbilt, care a adunat o avere imensă în secolul al XIX-lea, a spus că „bogăția moștenită este un mare handicap în calea fericirii.
Este o moarte sigură pentru ambiție întocmai cum este cocaina pentru moralitate“.1 Provocarea cu care se înfruntă moștenitorul, dacă își dorește să
depășească aceste obstacole, este să transforme relația cu banii și cu părintele care i-a câștigat.
O PERSPECTIVĂ MAI AMPLĂ ASUPRA MOȘTENIRI
În acest capitol vom privi moștenirea într-un sens mai larg, ca tot ceea ce este primit de la părinți sau de la alte rude, e în viață, e după moartea acestora, atât sub forma banilor, cât și a tiparelor emoționale, valorilor morale și educației, pe care o generație le transmite generației următoare.
Asta indcă urmașii pot moșteni probleme pe care părintele nu a fost în stare să le înfrunte ori să le rezolve. Chiar și cantitățile mici de bani sau proprietățile pot purta greutatea sentimentelor. Iubirea pe care copilul și-a dorit să o primească de la părinte poate găsită în testamentul lăsat de acesta după moarte. Testamentul este ultima declarație a părintelui, ultima împărțire a ceea ce părintele poate să le ofere copiilor.
Puterea de a câștiga bani cu siguranță nu este totuna cu puterea de a controla efectul banilor asupra altora. În lm, speranța tatălui că ul îi va păși pe urme ignoră relația familiei cu banii. Tatăl prețuia faptul că restul familiei depinde de puterea lui de câștig. Nu e de mirare că ul și soția nu se arată interesați să câștige bani. Fiul și soția se bucură de traiul lipsit de griji pe care tatăl nu l-a prețuit niciodată. Într-un fel, tatăl are o singură față, este preocupat numai de productivitate și nu are capacitatea de a se bucura de odihnă. Fiul și soția trebuie s-o facă în locul lui, indcă ei trăiesc un aspect al vieții tatălui pe care el nu a fost capabil să îl trăiască pentru sine.
Poate că speranța tatălui ca ul să e mai ambițios nu are nimic de-a face, de fapt, cu ul. Poate că ține mai mult de o dorință tot mai puternică a tatălui de a se arăta indolent, de a își lua o vacanță, de a descoperi un alt mod în care să își trăiască viața. Unul dintre modurile în care tatăl își supraveghează angajații este deghizarea, care îi permite să le testeze e ciența
fără a detectat. Aceste deghizări complexe sugerează fantezii ale unor posibilități nerealizate în viață.
Ne-am putea imagina că cerșetoarea de pe pod îl abordează pe tată ca o re ecție a sa. Imaginea cerșetoarei indică faptul că un aspect al vieții tatălui este împovărat de sărăcie. Banii îi oferă numai plăcerea câștigului, însă până
și această bucurie se stinge în cele din urmă. Tatăl este nevoit să pășească în lumea cerșetoarei, în care banii și munca sunt excepții. În lm, exact asta și face, dispare timp de doi ani și cutreieră țara în lung și în lat. În timpul acestei odiseei, lucrează pe unde apucă și, foarte multă vreme, nu lucrează
deloc. Îi trimite soției sume mici de bani, dar nu îi scrie nicio scrisoare.
Valoarea banilor nu mai este puterea de cumpărare, ci puterea lor de comunicare.
Când se întoarce acasă, descoperă că atât soția, cât și ul lucrează. Soția este bucuroasă că nu mai depinde de tată sau de soț pentru sprijin nanciar.
