Relaxarea însă pare a fi o necesitate, din moment ce lipsa ei ne poate îmbolnăvi. Am înclinat balanța muncă-casă în direcția greșită. La un moment dat, am decis că să muncești mult este dificil, iar ce este dificil face bine la suflet, așadar, cu cât muncești mai mult, cu atât ești o persoană mai bună.
Aceasta este o pervertire a nevoilor și a abilităților natural umane.
Pervers este cuvântul perfect pentru a descrie credința noastră în munca dedragul muncii. Este o pervertire a ce este mai bun și mai productiv înumanitate. Poate că a venit timpul să ne reamintim ce e unic și minunat la
specia noastră și să ne gândim cum și de ce am lăsat acele calități în urmă.
8. Natura umană universală
De ce ne naștem liberi și sfârșim înrobiți?
Noam Chomsky
Dacă nu avem nevoie de muncă pentru a supraviețui, atunci de ce anume avem nevoie? Dacă lucrul constant nu este sănătos pentru creierul uman, atunci ce este sănătos? Ce rost mai are, m-am întrebat, să-mi dau seama că
ceea ce fac nu-mi face bine, dacă nu știu sigur ce anume îmi face bine?
Aveam nevoie de un ghid de cum să pentru îngrijirea unei ființe umane, la fel ca acelea pe care le citești atunci când îți iei un animal nou de companie. De ce am nevoie pentru a fi fericit și sănătos? Această nouă linie de investigație m-a condus către una dintre cele mai controversate dezbateri din biologia evoluționistă.
Acum aproape o jumătate de secol, lingvistul, criticul social, savantul în științe cognitive și filosoful Noam Chomsky a fost de acord să participe la o dezbatere în direct la o televiziune germană. El a petrecut aproape 90 de minute discutând cu filosoful și teoreticianul social francez Michel Foucault în ceea ce a devenit, de-atunci, un dialog faimos.
Cei doi bărbați încercau să răspundă la una dintre cele mai vechi întrebări ale istoriei umanității, o întrebare pe care ne-am pus-o și eu, și colegii mei: există
o natură umană universală? Sunt unele lucruri rele pentru toți oamenii, așa cum este ciocolata pentru câini, sau depinde întotdeauna de persoană? Există
anumite caracteristici și tendințe care sunt comune tuturor sau suntem în totalitate modelați de cultură și de familie? Aceasta este întrebarea care stă la baza disputei natură versus educație și la care încă nu s-a găsit un răspuns
clar.
Chomsky este om de știință, unul dintre fondatorii studiului științelor cognitive, și nu este nici o surpriză că e de părere că evoluția și biologia ne dictează comportamentul. Foucault a fost destul de disprețuitor față de științele moderne și le-a văzut ca fiind doar o altă metodă prin care elitele să-și exercite controlul asupra societății. El a respins orice sugestie conform căreia comportamentul nostru ar fi legat de biologie.
Dezbaterea Chomsky-Foucault a pătruns destul de rapid pe un teritoriu politic și în problematici ale războiului și ale opresiunii, dar vreau să rămân la acea întrebare despre evoluție și natura umană. De la acea dezbatere din 1971 am învățat mult mai multe despre ADN și despre cum funcționează mintea.
Chestiunea natură versus educație este încă deschisă, dar ce știm este că
Chomsky avea mai multă dreptate decât Foucault. Cu toate că nu putem explica toate comportamentele umane ca produse ale biologiei, putem explica măcar unele dintre ele. După cum a spus și Chomsky acum aproape 50 de ani, „Există un dat biologic, ceva ce nu poate fi schimbat, o fundație pentru tot ce facem noi cu capacitățile noastre mentale“.¹¹⁹
Dacă, așa cum cred eu, obiceiurile noastre actuale de muncă ne dezbracă de umanitatea noastră și dacă este necesar să ne întoarcem la ceea ce este natural și sănătos pentru specia noastră, este esențial să ne decidem, mai întâi, cum arată asta. Cu alte cuvinte, care este mediul natural al umanității? Cât de multă productivitate este sănătoasă și în ce moment devine toxică goana după
aceasta?
Sunt întrebări dificile, dar cruciale. Dacă unele dintre comportamentele noastre sunt dăunătoare speciei noastre, cum arată habitatele pro-oameni? Nu este întotdeauna ușor de făcut distincția între cele două. Mai mult decât atât, mai sunt unii, ca Foucault, care resping ideea că biologia ne determină
alegerile. Mulți dintre noi se luptă cu ideea unei naturi umane universale.
Înțelegem că evoluția ne ajută să explicăm, cât de cât, comportamentul câinilor și al găinilor, dar refuzăm să aplicăm același raționament și oamenilor. Suntem legați de ideea liberului arbitru.
Foarte puțini oameni ar argumenta că toate deciziile și caracteristicile
personalității noastre pot fi explicate cu un microscop. În final, nu este natură
versus educație, ci este natură și educație. Unele lucruri pe care le faci au o bază biologică, altele sunt o alegere, altele sunt o combinație între cele două.
Jeffrey Schloss, profesor de științe naturale și comportamentale, spune că ar trebui să ne gândim la asta „în termeni de tendințe centrale, nu de inevitabilități“.
Schloss scria pentru o discuție organizată, sponsorizată de John Templeton Foundation, pe subiectul „Explică evoluția natura umană?“ Aproximativ 12 oameni de știință și profesori au sărbătorit cea de-a două suta aniversare a lui Charles Darwin adresând această întrebare importantă. Biologul evoluționist David Sloan Wilson a dat o notă poetică cu metafora sa, spunând că umanitatea este ca un instrument muzical: aceeași natură fundamentală, dar o varietate infinită de melodii.
Wilson este autorul cărții Evolution for Everyone: How Darwin’s Theory Can Change The Way We Think About Our Lives. El face parte dintr-un număr în creștere de biologi și psihologi evoluționiști care sunt de părere că
înțelegerea rădăcinilor noastre biologice ne poate ajuta să trăim o viață mai de calitate.
Perspectiva lui mi-a fost de ajutor atunci când mă luptam să-mi înțeleg propria natură și felul în care m-aș putea îndepărta de stres și de anxietate.
Pentru mine, înseamnă să înțeleg de ce am nevoie cu adevărat pentru a fi sănătoasă și împlinită și de ce anume mă pot lepăda. Acest lucru e vital, dacă
vrem să schimbăm felul în care muncim și în care ne jucăm și să ne creștem nivelul de bunăstare.
Totuși, un mic avertisment: înțelegerea noastră asupra minții umane este bazată aproape în totalitate pe cercetări, iar aceste cercetări sunt deseori defectuoase și nu reprezintă întreaga viață umană. Un studiu din 2008 a arătat că aproape toți subiecții folosiți în studiile publicațiilor de top de psihologie erau vestici și aproape 70% dintre ei erau din Statele Unite.¹²⁰
Aceasta înseamnă că tragem concluzii despre toți oamenii din lume bazându-ne pe răspunsurile unui procent minuscul. Nu înseamnă, desigur, că
cercetarea este nefolositoare, ci că investigațiile viitoare vor fi mai cuprinzătoare dacă vor include o diversitate de oameni. Ne îndreptăm spre
ape evoluționiste foarte adânci. Rămâi cu mine, pentru că este fascinant și te va ajuta să-ți înțelegi comportamentul într-un mod mult mai profund, la fel cum m-a ajutat și pe mine.
Așadar, hai să ne întoarcem cu niște milioane de ani în urmă, în momentul în care oamenii s-au despărțit de strămoșii lor cimpanzei. Nu trebuie să trecem printr-o lecție de preistorie complicată, dar ideile principale sunt acestea: ne-am despărțit de cimpanzei în Africa acum aproape patru milioane de ani și am început să mergem în două picioare. Am început să folosim unelte de piatră la scurt timp după aceea, dar primul om adevărat nu a apărut decât abia acum două milioane de ani, plus-minus câteva sute de mii de ani.
Homo sapiens nu a apărut decât la ceva timp după aceea. Au existat maimulte specii de oameni care au mișunat pe această planetă, iar a noastră nuare decât vreo 300 000 de ani. (Prin prisma subiectului acestei cărți, m-aamuzat să aflu că cele mai vechi fosile ale speciei noastre au fost descoperitealături de niște unelte de piatră.) Istoria noastră este foarte scurtă, cu altecuvinte. Compară cei 300 000 de ani ai noștri cu crocodilii, care sunt pe aicide vreo 200 de milioane.
