Și pentru că 300 000 de ani nu sunt chiar atât de mulți din perspectivă
evoluționistă, poate fi util, pentru a ne putea înțelege cu adevărat pe noi și mințile noastre, să săpăm dincolo de istoria propriei specii și să ne întoarcem la strămoșii noștri animale. Poate că înțelegerea lucrurilor pe care le avem în comun cu verișoarele primate și cele care sunt diferite ne poate conduce spre o înțelegere mai bună asupra propriei naturi.
Ai putea fi surprins să afli cât de asemănători suntem cu maimuțele și cu cimpanzeii moderni. Frans de Waal, unul dintre cei mai importanți primatologi din lume, subliniază: „Asemenea nouă, tânjesc după putere, le place sexul, își doresc siguranță și afecțiune, ucid din cauza teritoriului și pun mare valoare pe încredere și cooperare. Da, putem folosi telefoane mobile și pilota avioane, dar modelul nostru psihologic rămâne acela al unei primate.“
Deseori ne gândim la realizările noastre tehnologice ca fiind dovada magnitudinii diferențelor dintre noi și verișorii cimpanzei, dar, de fapt, istoria noastră cu tehnologia are doar vreo 150 000 de ani, o clipă în cronologia evoluționistă. Aceasta ar putea însemna că dificultățile noastre actuale legate
de tehnologie nu sunt decât dureri de cap. Poate că pur și simplu încă nu am învățat cum să împărțim spațiul cu inteligența artificială și măcar unele dintre problemele noastre sunt provocate de tehnologia care avansează mult mai repede decât evoluția.
Evident, există diferențe între noi și cimpanzei. Noi ne gătim mâncarea, spre exemplu, și facem sex în privat. Noi dezvoltăm și limbaje avansate, iar aceasta este o distincție extrem de importantă.
Maimuțele și cimpanzeii sunt creaturi sociale, la fel ca oamenii, dar nu comunică prin intermediul unui limbaj și vocabular sofisticat. Noam Chomsky subliniază aceasta ca fiind dovada unei naturi umane universale: toți oamenii folosesc limbajul, iar oameni din două părți diferite ale lumii și care nu au nici o interacțiune unii cu alții vor crea structuri de limbaj similare.
Abilitățile noastre naturale de limbaj sunt combinate și cu modurile unice în care ne funcționează mintea. Unii biologi sunt de părere că folosirea limbajului este parte din motivul pentru care suntem capabili să gândim abstract. Cu alte cuvinte, oamenii se pot distinge prin abilitatea de a folosi gândirea științifică și de a întreba „de ce“.
Poate că suntem în stare să ne gândim la concepte abstracte, precum timpul și identitatea, pentru că avem capacitatea să articulăm ideile folosind vocabulare complicate. Nu trebuie să învățăm doar prin privit. Un alt om îți poate explica rapid și eficient cum să folosești un ciocan sau cum să conduci o mașină.
Limbajul ne-a permis să avansăm în moduri în care alte specii nu o pot face.
Este posibil ca dorința noastră de a da mai departe altora cunoașterea să fie o altă caracteristică distinctă a speciei. Limbajul s-a aflat în centrul succesului nostru și este, poate, cel mai important motiv pentru care Homo sapiens încă
mai e prin preajmă, în vreme ce alte specii umane nu mai sunt. O persoană
descoperă care ciuperci sunt bune și care nu și împărtășește această
informație cu alții, ajutând astfel la protejarea întregii specii.
Comunitate este un alt cuvânt important în acest context și este motivulpentru care mă concentrez mai întâi pe limbaj, pentru că mediile noastre delucru au interferat grav cu abilitatea noastră de a crea comunități. Limbajuleste esențial și important pentru că oamenii supraviețuiesc în grupuri, nu de
unii singuri.
Ființele umane sunt, poate, cei mai buni comunicatori de pe planetă.
Conversația este moștenirea noastră evolutivă și avantajul nostru biologic.
Totuși, am evoluat pentru a împărtăși informații folosindu-ne de vocile și de urechile noastre, nu de text. În anul 1960, mai puțin de jumătate din oamenii de pe planetă știau să citească. Într-o perioadă de timp incredibil de scurtă, am încercat să înlocuim cea mai importantă platformă de comunicare –
vorbirea – cu una mai puțin avansată sau eficientă, textul.
Vocea este un instrument subapreciat și incredibil. Ne oferă datele pe care nu le putem obține în nici un alt mod. Urechile noastre au evoluat în moduri care ne ajută să ascultăm mai bine vocile altor oameni, în vreme ce gâturile, gurile și buzele noastre s-au modificat în timp pentru ca noi să putem vorbi mai bine. Am evoluat să vorbim și să ascultăm alți oameni.
Până când un copil ajunge să aibă între patru și șase luni, părinții lui îi pot identifica plânsul și îl pot diferenția de alți copii cu o acuratețe de aproape 100%.¹²¹ Atât de unică și expresivă este vocea umană. Ai primit vreodată un telefon de la vreun prieten și doar după salut ți-ai dat seama că e ceva în neregulă?
Instantaneu, ai simțit, cumva, că e supărat, iar asta e doar datorită faptului că
am evoluat să percepem cele mai mici nuanțe emoționale ale vocii.
Cercetările asupra creierului ne arată că detectăm informația și începem s-o procesăm în mai puțin de 50 de milisecunde după ce începe cineva să
vorbească, iar mare parte din acea informație pe care o dăm de la unul la altul este trimisă și primită subconștient. Din moment ce textul este o unealtă
conștientă de comunicare, nu putem exprima ceea ce poate exprima vocea, pentru că nici măcar nu suntem conștienți de ce anume lipsește.
Pentru mine este derutant faptul că tot căutăm metode mai eficiente prin care să evităm conversația, din moment ce vocalizarea este atât de incredibil de puternică pentru specia noastră și, în aproape orice caz, mult mai eficientă
decât textul. Îmi imaginez că parte din motivul pentru care ne pierdem timpul la serviciu și sacrificăm atâtea ore este că neglijăm să ne mai folosim vocile.
Prin înlocuirea apelurilor telefonice cu e-mailurile și mesajele nu profităm deloc de moștenirea noastră evolutivă.
Michael Kraus de la Universitatea Yale a decis să testeze cât de expresivă
este vocea umană. Pentru unul dintre experimentele sale, i-a rugat pe participanți să asculte înregistrări cu oameni care spun aceleași șapte cuvinte, în afara contextului.¹²² Doar auzind străini cum spun cuvinte precum „galben“
sau „gând“, participanții au reușit să ghicească destul de corect nivelul de studii și statutul profesional ale vorbitorilor. „Așadar, oamenii au răspuns corect, măcar la nivel minim“, a declarat Kraus pentru WBUR, „doar auzind oameni de peste tot din Statele Unite pronunțând șapte cuvinte.“¹²³
În acest moment, angajatul din birou trimite și primește cam 160 de e-mailuri în fiecare zi. Există informații contradictorii despre cum alegem să
comunicăm prin telefon, dar o estimare generoasă de la eMarketer afirmă că
ne petrecem aproape 55 de minute pe zi trimițând mesaje și tot cam atâtea folosind, pur și simplu, telefonul. Probabil că nu ar trebui să fie o surpriză că
tinerii petrec semnificativ mai mult timp vorbind prin mesaje decât față în față, iar eu sunt dispusă să pariez că și majoritatea oamenilor mai în vârstă fac același lucru.
Totuși, comunicarea voce-la-voce surclasează în mod repetat textul la capitolul eficiență și claritate, așa că probabil noi nu comunicăm deloc cum trebuie când alegem cuvintele scrise în loc de cele vorbite. Și mai există un alt motiv important pentru care dragostea noastră față de mesaje și e-mailuri este potențial problematică.
Cercetările sugerează că vocea este cea care ne umanizează. Un studiu recent i-a pus pe oameni să afle părerile altora prin două forme: cuvântul scris și cuvântul vorbit. Se pare că atunci când oamenii citesc o opinie diferită de a lor, fie că e online sau într-un ziar, sunt mai înclinați să creadă că cealaltă
persoană nu e de acord pentru că este proastă și nu înțelege conceptele fundamentale ale problematicii.
