Din nefericire, răspunsul este mai complicat decât un simplu da sau nu. Să nu uităm că nu e nimic nenatural la tehnologie. Este nenatural pentru o vidră să
se folosească de o piatră ca să spargă o scoică? Pentru un castor să
construiască un baraj sau pentru o caracatiță să folosească coji de nuci de cocos pe post de armură? Cimpanzeii și gorilele folosesc unelte, la fel ca ciorile și șobolanii și o grămadă de alte creaturi. Se știe că elefanții își creează
palete de muște din crengi și că aruncă bușteni peste gardurile electrificate, ca să nu se rănească.
Ființele umane au folosit uneltele și tehnologia cel puțin începând cu Epoca Pietrei. Tehnologia a fost crucială supraviețuirii noastre. Prea frig? Am creat haine. Trebuie să gătim? Am creat oale. Trebuie să cărăm apă? Am confec-ționat sticle și saci din piele. Cercetările arată că, atunci când punem mâna pe o unealtă, creierul nostru o tratează ca pe o extensie a corpului.¹³² Apucă-te de un ciocan, iar mintea ta se va comporta ca și când ciocanul este parte a mâinii tale. Atât de naturale sunt uneltele și tehnologia.
Există însă o diferență crucială între uneltele pe care le-am folosit de mii de ani și tehnologia de astăzi. Atunci când termini de bătut un cui într-o scândură, în general lași ciocanul din mână, iar atunci când ai terminat de fiert apă în oală, pui oala deoparte. În majoritatea cazurilor, folosim uneltele pentru a realiza anumite sarcini în perioade limitate de timp, dar nu așa ne folosim telefoanele inteligente. Cu telefoanele noastre, sarcina nu este niciodată îndeplinită, prin urmare, unealta nu este pusă deoparte.
Hai să trecem mai întâi prin vestea proastă. Să enumerăm toate motivele pentru care tehnologia poate fi dăunătoare și, te avertizez, este o listă lungă.
Când îmi rog prietenii să-și imagineze viața fără telefon, majoritatea se uită la mine confuzi, cu privirea absentă. O prietenă mi-a spus că își uită cheile de la mașină prin restaurante, câinele prin parc și portofelul la controlul de securitate de la aeroport, dar știe în câteva secunde dacă nu are telefonul la ea. Cât de repede devin indispensabile aceste dispozitive! Am trăit fără
telefoane mult mai mulți ani decât am trăit cu ele.
Telefoanele inteligente sunt o invenție extrem de recentă. Primul telefon inteligent adevărat a fost Nokia 9000 Communicator, prezentat pe piață în 1996 pentru suma de 800 de dolari (asta ar însemna cam 1 300 de dolari în 2019). Black Berry-urile au apărut prin 1999, într-un moment în care doar aproape 60% dintre adulții americani dețineau un telefon mobil de orice fel.
Și în 2005 mai era cool să deții un Black Berry.
iPhone a ieșit în 2007. Câțiva ani mai târziu, în 2011, doar 35% dintre noi aveam telefoane inteligente, potrivit datelor Pew Research. Până în 2018,
procentul crescuse până aproape de 80%. Oprește-te un moment și gândește-te serios la toată treaba asta. Au trecut doar câțiva ani de când adulții au început să folosească telefoanele inteligente, dar am devenit rapid dependenți de ele.
După ce mi-am uitat portofelul acasă într-o zi și am ajuns la aeroport fără acte de identitate, mi-am cumpărat o husă de telefon, ca să-mi țin buletinul și cardurile cu telefonul despre care știu că, indiferent ce s-ar întâmpla, n-o să-l uit. Dacă tot sunt dependentă, am raționat eu, măcar aș putea să fac ca dependența să lucreze în favoarea mea.
Majoritatea oamenilor își ating telefoanele de aproximativ 2 600 de ori între momentul trezirii și cel al adormirii și își petrec aproape cinci ore pe zi navigând pe ele. Dintr-o zi de 24 de ore, probabil că între șase și șapte le petreci dormind, iar opt ore le petreci la muncă. Ne mai rămân încă nouă ore, iar mai mult de jumătate din ele le petrecem holbându-ne la telefoane. 85%
dintre noi le folosim în timp ce vorbim cu familia și prietenii. Probabil că nici nu mai ai nevoie de dovezi, din moment ce jumătate dintre americani recunosc că sunt dependenți de telefoane.
„Mă gândesc mult la cum obișnuiau să fie structurate joburile în jurul pauzelor de țigară sau al discuțiilor din preajma dozatorului de apă“, îmi spunea Jared Yates Sexton de la Georgia Southern University. „Acum, ne-am structurat slujbele în jurul telefonului.“¹³³ Mă uimește cât de repede au devenit aceste telefoane ubicue în viețile noastre și cât de profund ne-au schimbat obiceiurile, stilurile de viață și chiar creierul.
În primul și-n primul rând, telefoanele mobile au schimbat felul în care comunicăm unii cu alții, în mare parte în rău. Pentru mine, ironia este că
alegem să nu vorbim cu oamenii, pentru că noi chiar credem că e-mailurile și mesajele text sunt mai eficiente, lucru care n-ar putea fi mai departe de adevăr. Poate cea mai semnificativă cauză a suprafolosirii tehnologiei este convingerea fundamentală că metodele digitale sunt întotdeauna superioare celor analogice. Dorința noastră de a spori tot timpul productivitatea (nu ne oprim niciodată să ne întrebăm cât de mult putem produce) ne trimite, din nou și din nou, înapoi la computerele de pe birourile noastre și la telefoanele pe care le ținem în mână.
În vreme ce creșterea puterii de procesare are un impact măsurabil asupra laptopurilor, nu așa funcționează și creierul uman. Nu-ți poți actualiza materia cenușie și să te aștepți să funcționeze mai repede. Creierele noastre nu funcționează ca laptopurile și, prin urmare, n-ar trebui niciodată să ne comparăm cu viteza unui procesor digital. Și totuși, asta este exact ceea ce facem. Atunci când au fost introduse calculatoarele în mediile de lucru, au accelerat multe procese care fuseseră, inițial, concepute pentru ritmul uman.
Amintește-ți că, în societatea postindustrială, timpul înseamnă bani, așa că
vitezele mai mari de procesare pot genera profituri mai mari mult mai repede.
Dar oamenii nu pot ține pasul. „Computerul introduce un cadru temporal în care nanosecunda este măsura principală“, scrie teoreticianul social Jeremy Rifkin. „Nanosecunda este o miliardime de secundă și, cu toate că este posibil să ai un concept teoretic al nanosecundei… ea este imposibil de experimentat. Niciodată până acum n-a mai fost timpul organizat dincolo de tărâmul conștiinței.“¹³⁴ Ceea ce înseamnă că, în vreme ce computerele calculează la viteze incredibile, creierul trebuie să încetinească. Vitezele analogice pot fi mai favorabile gândirii profunde și rezolvării creative de probleme.
Psihologul Daniel Kahneman a scris mult despre beneficiile încetinirii procesului de gândire pentru a ne accesa nu doar concluziile intuitive și automate, ci și capacitățile de raționalizare reflectivă. Cu cât înțelegem mai multe despre creier, cu atât ne dăm seama mai bine că un ritm lent poate fi benefic.
De exemplu, deseori ni se spune să „respirăm adânc“ ca să ne calmăm, dar încetinirea respirației nu-ți relaxează doar mușchii – poate avea chiar un efect asupra creierului. Respirația coerentă este o metodă care-i antrenează pe oameni să-și încetinească respirația până la șase (sau mai puține) cicluri inspirare-expirare pe minut. Se pare că respirația lentă poate îmbunătăți capacitatea de concentrare, procesul decizional și funcționarea cognitivă.
Dar viteza dispozitivelor noastre a început rapid să ne schimbe înțelegerea asupra timpului într-o lume nondigitală. De exemplu, în cât timp după ce ai trimis un mesaj începi să te neliniștești dacă n-ai primit răspuns? Dar când vine vorba despre un e-mail? Comunicarea în afaceri s-a accelerat exponențial și, cu toate că a adus după sine multe beneficii, ne-a și alterat
așteptările sociale. Cercetătorii de la USC au analizat 16 miliarde de e-mailuri și au descoperit că, odată ce ai apăsat butonul de trimitere, vei primi un răspuns în aproximativ două minute, iar majoritatea oamenilor răspund în mai puțin de o oră.
Să spunem că lucrezi pentru un producător de pantofi. Este posibil ca aceeași chitanță de expediere care ajungea la tine în câteva ore sau zile în 2001 să
provoace o catastrofă majoră dacă nu e primită în câteva minute? Au devenit afacerile noastre, brusc, mai importante sau, pur și simplu, ni s-au modificat așteptările?
Managerul tău se poate enerva dacă nu răspunzi la e-mail imediat, dar nu sunt convinsă că răspunsurile prompte sunt bune pentru afacere. Poate că timpul de a reflecta asupra răspunsului poate îmbunătăți calitatea acestuia.
Am testat asta pe pielea mea, așteptând intenționat câteva zile înainte să
răspund la mesaje și e-mailuri. N-a explodat nimic. Nu mi-am pierdut nici un client. Mi-am făcut toată treaba pe care o aveam de făcut, iar amânarea nu a cauzat nici o problemă serioasă sau de altă natură. Din acel moment, am continuat practica de a-mi verifica e-mailurile doar de câteva ori pe zi. Odată
ce oamenii și-au dat seama că pot să nu le răspund imediat, au încetat să mai aștepte un răspuns imediat, iar eu termin de trimis e-mailuri, în general, la ora nouă seara.
Ritmul este chiar mai rapid pentru mesaje. 95% dintre ele sunt citite în primele trei minute și primesc un răspuns în aproximativ 90 de secunde.¹³⁵
90 de secunde! Asta înseamnă că deseori ne oprim din ce facem – că ne îmbrăcăm, că luăm cina, că discutăm cu cineva care stă în fața noastră – ca să
răspundem la „Ce mai faci?“ Psihologul Adam Alter a spus în discursul lui celebru de la TED că telefonul este „unde trăiește umanitatea ta. Și acum, ea e într-o cutie foarte mică“.
Tehnologia este cauza multor perturbări din viața noastră. În primul rând, interferează cu somnul. Majoritatea dormim cu telefoanele în mână sau lângă
noi, iar o treime recunosc că își verifică telefonul, la un moment dat, în timpul nopții. Acum, poate te gândești că nu e mare brânză dacă arunci un ochi la telefon când te trezești să te duci la toaletă, dar creierul tău s-ar putea să nu fie de acord.
Pentru început, lumina emisă de telefoane și de tablete păcălește creierul să
creadă că e zi. Majoritatea electronicelor folosesc lumină albastră care are o lungime de undă scurtă și este extrem de vizibilă, dar eficientă din punct de vedere al energiei folosite. Lumina albastră este grozavă în timpul zilei. Este prietenoasă cu mediul și îți poate îmbunătăți starea de spirit și energia.
