Cum ştii că CIA n-a fost implicată în asasinarea lui Kennedy?
— Am auzit-o şi eu, îi răspunse Wednesday.
— Păcat, oftă ea, şi-şi îndreptă atenţia din nou către Shadow. Dar circul cu agenţii secreţi e altceva. Indivizii există
pentru că toată lumea ştie că trebuie să existe.
Goli apoi un pahar de carton plin cu un lichid ce părea că-i vin alb, iar după aceea se ridică în picioare.
— Shadow e un nume bun. Acum aş vrea o cafeluţă
mocca. Hai să mergem, zise ea, îndepărtându-se.
— Şi mâncarea? întrebă Wednesday. Nu poţi s-o laşi aşa.
Femeia îi zâmbi, îi arătă fetiţa care stătea lângă câine, după care întinse mâna către vecinătăţi şi către restul lumii, iar în final zise:
— Să se hrănească şi ei.
Apoi plecă, urmată de Wednesday şi de Shadow.
— Să ţii minte, îi spuse ea lui Wednesday în timp ce mergeau. Eu sunt bogată. Şi arăt bine. De ce te-aş ajuta?
— Eşti una dintre noi. Eşti uitată şi neiubită, la fel ca oricare dintre noi. E limpede de ce parte trebuie să te afli.
Ajunseră la o cafenea cu mese pe trotuar, intrară înăuntru şi se aşezară. În încăpere se aflau doar o chelneriţă, care-şi purta inelul din sprânceană ca un însemn al castei, şi o
femeie care făcea cafea în spatele tejghelei. Chelneriţa veni spre ei, cu un zâmbet artificial, şi le luă comenzile.
Easter îşi puse mâna subţire pe dosul palmei mari şi cenuşii a lui Wednesday.
— Ţi-am spus că o duc bine. În zilele sărbătorii mele, oamenii petrec cu ouă, iepuri, dulciuri şi carne, reprezentând renaşterea şi copulaţia. Poartă flori la pălărie şi-şi dăruiesc flori. Fac toate astea în numele meu. Şi sunt din ce în ce mai mulţi în fiecare an. Lup bătrân, fac asta în numele meu!
— Iar tu te îngraşi şi prosperi din veneraţia şi din dragostea lor? îi replică Wednesday.
— Nu fi măgar, îi zise ea, părând deodată foarte obosită, apoi sorbi din cafeluţă.
— Vorbesc serios, draga mea. Sigur, sunt de acord că
milioane de oameni îşi fac daruri în numele tău, că mai practică încă ritualurile de sărbătoare – chiar şi căutarea ouălor ascunse. Dar câţi dintre ei ştiu cine eşti? Scuză-mă, domnişoară! zise el, adresându-se chelneriţei.
— Mai vreţi un espresso? îl întrebă aceasta.
— Nu, dragă. Mă întrebam dacă vrei să ne ajuţi să
rezolvăm o dispută. Eu şi prietena mea nu cădem de acord asupra înţelesului cuvântului Easter. Ştii cumva ce înseamnă?
Fata se uită la el de parcă ar fi început să-i iasă broaşte râioase din gură. Apoi zise:
— Nu mă pricep la chestiile astea creştine. Eu sunt păgână.
Femeia de după tejghea se vârî în vorbă:
— Cred că în latină sau în altă limbă de felul ăsta înseamnă „Hristos s-a înălţat”.
— Adevărat?
— Da, zise femeia. Easter. Aşa cum soarele răsare de la est.
— Fiul care răsare. Sigur, o supoziţie foarte logică.
Femeia zâmbi şi se întoarse la râşniţa ei de cafea.
Wednesday se uită la chelneriţă şi-i zise:
— Cred că mai vreau un espresso, dacă nu te superi.
Spune-mi, ca păgână, pe cine venerezi?
— Să venerez?
— Da. Îmi imaginez că ai de unde alege. Pe cine ai aşezat în altarul de-acasă? În faţa cui te pleci? Cui te rogi în zori şi la asfinţit?
Fata îşi mişcă de mai multe ori buzele, înainte să spună:
— Principiului feminin. E ceva care-ţi dă putere, ştiţi?
— E adevărat. Şi principiul ăsta feminin are vreun nume?
