— E zeiţa din noi toţi, spuse fata cu inelul în sprânceană, îmbujorându-se în obraji. N-are nevoie de nume.
— Aha! făcu Wednesday, cu un zâmbet batjocoritor. Şi organizaţi bacanale în cinstea ei? Beţi vin sângeriu sub luna plină, în timp ce în candelabre de argint ard lumânări stacojii? Mergeţi goale prin spuma mării, cântând în extaz în cinstea zeiţei fără nume, în timp ce valurile vă ling picioarele, vă ling coapsele ca limbile a mii de leoparzi?
— Vă bateţi joc de mine! Nu facem nimic din ceea ce ziceţi, spuse fata, şi respiră adânc.
Shadow presupuse că număra în gând până la zece.
— Mai vreţi cafea? Doamnă, mai vreţi o cafeluţă mocca?
Zâmbetul ei era asemănător celui cu care-i primise atunci când intraseră în local.
— Iată pe „cineva care n-are credinţă şi nu se va distra”.
Chesterton a zis asta. Păgână… Da… Easter, draga mea, vrei să mergem în stradă şi să repetăm experimentul? Vrei să
aflăm câţi dintre trecători ştiu că sărbătoarea de Paşte îşi trage numele de la Eostre a Zorilor? Hai să vedem. Putem să
întrebăm o sută de oameni. Pentru fiecare dintre cei care cunosc adevărul, ai voie să-mi tai un deget de la mână, iar după ce o să le termini, poţi să-mi tai degetele de la picioare.
Pentru fiecare douăzeci dintre cei care nu îl cunosc, vei petrece o noapte făcând dragoste cu mine. Şansele îţi sunt favorabile, la urma urmei ne găsim în San Francisco. Aici, pe străzile acestea aglomerate există o grămadă de păgâni, de necredincioşi şi de wiccani82.
82 Wicca – religie ce descinde din credinţele precreştine ale Europei Occidentale şi ai cărei adepţi susţin existenţa puterilor supranaturale, practică ritualuri de sărbătorire a
Femeia îl privi pe Wednesday cu ochii ei verzi. Shadow îşi dădu seama că aceştia aveau exact aceeaşi culoare ca o frunza prin care trec razele soarelui, în timpul primăverii.
Easter nu zise nimic.
— Putem să încercăm, insistă Wednesday. Dar la sfârşit voi avea zece degete la mâini şi zece la picioare, şi cinci nopţi în patul tău. Aşa că nu-mi spune că oamenii te venerează şi-ţi ţin sărbătoarea. Îţi rostesc numele, dar acesta nu are vreun înţeles pentru ei. Nu înseamnă nimic.
— Ştiu, răspunse ea calmă, dar cu lacrimi în ochi. Nu-s proastă.
— Nu eşti, recunoscu Wednesday.
„A împins lucrurile prea departe”, îşi zise Shadow.
Wednesday privi în podea, ruşinat.
— Îmi pare rău, spuse el, iar Shadow simţi sinceritate în glasul său. Avem nevoie de tine. Avem nevoie de energia ta.
Avem nevoie de puterea ta. Vei lupta alături de noi când va veni furtuna?
Easter ezită. Pe încheietura mâinii stângi avea tatuat un lanţ de nu-mă-uita albastre.
— Da, răspunse ea, după un timp. Voi lupta.
Wednesday îşi sărută degetul, apoi atinse cu el obrazul lui Easter. O chemă pe chelneriţă şi plăti cele trei cafele, numărând banii cu grijă, împachetându-i în nota de plată şi dându-i fetei.
În timp ce aceasta se îndepărta, Shadow zise:
— Domnişoară, scuzaţi-mă, cred că v-a căzut asta.
Şi ridică de pe podea o bancnotă de zece dolari.
— Nu, răspunse ea, uitându-se la nota strânsă din mâna ei.
— Am văzut-o căzând, insistă politicos Shadow. Număraţi banii.
Fata numără banii pe care-i avea în mână, păru uimită, apoi zise:
— Doamne! Aveţi dreptate. Îmi pare rău.
anotimpurilor şi venerează două zeităţi, una masculină şi una feminină.
Luă bancnota de zece dolari de la Shadow şi plecă.
Easter merse pe trotuar împreună cu ei. Lumina începuse să scadă. Femeia dădu din cap spre Wednesday, apoi îi atinse mâna lui Shadow şi întrebă:
— Ce-ai visat azi-noapte?
— Păsările tunetului. Şi un munte de ţeste.
Easter dădu din cap şi zise:
— Ştii ale cui erau ţestele?
— Era o voce. În visul meu. Mi-a spus.
Femeia dădu din cap şi aşteptă.
