Străbătură pajiştea şi se întoarseră în locul în care parcaseră autobuzul Volkswagen. Cernobog aprinse o ţigară, dar nu mai tuşi.

— O făceau cu ciocanul, zise el. Grimnir poate să

vorbească de spânzurătoare şi de lănci, pentru mine contează

doar un singur lucru…

Întinse degetul colorat de nicotină şi izbi puternic în centrul frunţii lui Shadow.

— Te rog să nu mai faci aşa ceva, îi spuse Shadow, politicos.

— „Te rog să nu mai faci aşa ceva”, îl maimuţări Cernobog.

Într-o zi o să-mi iau ciocanul şi o să-ţi fac ceva mult mai rău, prietene. Îţi aminteşti înţelegerea?

— Da, îi răspunse Shadow. Dar dacă o să mă mai loveşti în cap, o să-ţi rup mâna.

Cernobog mârâi, apoi zise:

— Oamenii de aici ar trebui să-mi fie recunoscători. Aici se crea putere. Chiar şi la treizeci de ani după ce oamenii mei au fost siliţi să se ascundă, pământul ăsta, chiar pământul ăsta, a produs cea mai mare vedetă de cinematograf din toate timpurile. Ea era cea mai mare dintre toate.

— Judy Garland? întrebă Shadow.

Cernobog clătină din cap.

— Se referă la Louise Brooks117, zise domnul Nancy.

Shadow decise să nu întrebe cine fusese Louise Brooks, ci spuse:

— Când Wednesday s-a dus să discute cu ei, încheiase un armistiţiu.

— Da.

— Iar acum noi ne ducem să luăm trupul lui Wednesday de la ei, tot în cadrul unui armistiţiu.

— Da.

— Şi ştim că vor să mă omoare sau să mă scoată din circulaţie.

— Ei vor să murim cu toţii, zise domnul Nancy.

— Nu înţeleg de ce ne închipuim că de data asta o să fie corecţi, din moment ce cu Wednesday n-au fost.

— De aceea ne întâlnim în centru, îi răspunse Cernobog.

E…

Bătrânul se încruntă, nereuşind să găsească termenul potrivit.

— Cum se zice? Care-i cuvântul opus lui sacru?

— Laic, răspunse Shadow, fără să se gândească.

— Nu, mă refeream la un loc care-i mai puţin sacru decât oricare altul. Cu o sacralitate negativă. La locuri în care nu se construiesc temple. Locuri în care oamenii nu vin, şi pleacă de îndată ce pot. Locuri în care zeii păşesc doar dacă-s obligaţi.

— Nu ştiu, zise Shadow. Nu cred că există un cuvânt pentru aşa ceva.

— Toată America are un pic din asta, zise Cernobog. De aceea nu suntem bine-veniţi aici. Dar în centru… În centru e mai rău. E ca un câmp minat. Ne mişcăm acolo cu prea multă atenţie ca să îndrăznim să încălcăm armistiţiul.

Ajunseseră la autobuz. Cernobog îl bătu pe Shadow pe brat.

— Nu fi îngrijorat, îi spuse el cu o convingere sumbră. N-o 117 Mary Louise Brooks (1906-1985) – actriţă şi dansatoare născută în Cherryvale, Kansas, celebră în anii 1920 şi 1930.

să te omoare nimeni, în afară de mine.

Shadow descoperi centrul Americii în seara aceleaşi zile, înainte să se întunece complet. Era o ridicătură uşoară, la nord-est de Lebanon. Shadow ocoli micul parc, trecu pe lângă capela mobilă şi pe lângă monumentul din piatră, apoi văzu motelul din anii 1950, cu un singur etaj, de la marginea parcului, iar inima îi încremeni. În faţa motelului era parcat un Humvee negru, arătând la fel de urât şi de îndesat ca un jeep reflectat într-o oglindă deformantă sau ca o maşină

blindată. În interiorul clădirii nu era aprinsă nicio lumină.

Shadow parcă lângă motel. În momentul acela, din motel ieşi un bărbat în uniformă de şofer şi chipiu. Lumina farurilor autobuzului căzu asupra sa. El îşi duse politicos mâna la chipiu, urcă în Humvee şi plecă.

— Maşină mare, sculă mică, zise domnul Nancy.

— Crezi că au paturi în motelul ăsta? întrebă Shadow. De zile întregi n-am mai dormit într-un pat. Clădirea asta pare tocmai bună de demolat.

— Proprietarii sunt vânători din Texas, zise domnul Nancy.

Vin aici o dată pe an. Al naibii să fiu dacă ştiu ce vânează.

Din cauza lor, locul ăsta nu-i sortit distrugerii.

Coborâră din autobuz. În faţa motelului îi aştepta o femeie pe care Shadow n-o cunoştea. Era machiată şi coafată

perfect. Arăta ca prezentatorii de ştiri din emisiunile de dimineaţă, care stau în studiouri ce nu seamănă cu camerele de zi adevărate.

— Mă bucur să vă văd, zise ea. Tu trebuie să fii Cernobog.

Şi tu eşti Anansi, gata oricând de înşelăciuni. Iar tu trebuie să fii Shadow. Ne-a făcut plăcere să te hăituim, zise ea, strângându-i mâna şi privindu-l drept în ochi. Eu sunt Media. Mă bucur să vă cunosc. Sper să rezolvăm treaba din seara asta cât mai plăcut posibil.

Uşa motelului se deschise.

— Toto118, zise puştiul cel gras pe care Shadow îl văzuse ultima oară într-o limuzină, cred că nu mai suntem în 118 Toto – numele căţelului lui Dorothy, eroina cărţii Vrăjitorul din Oz.

Kansas.

— Suntem în Kansas, zise domnul Nancy. Am mers prin Kansas toată ziua. Ţara asta e a naibii de plată.

— Motelul ăsta n-are lumină, n-are curent, n-are apă