— Nu oricine visează wakinyau, pasările tunetului, spuse Whiskey Jack. Am simţit ecoul prăbuşirii până aici.
— Ţi-am spus eu! exclamă Wednesday. Iisuse!
— Există un cârd de păsări ale tunetului în Virginia de Vest, zise Chapman, fără să se adreseze cuiva anume. Cel puţin două cloşti şi un cocoş bătrân. Mai există o pereche de prăsilă în ţara dintre Kentucky şi Tennessee, căreia i se spunea Statul lui Franklin, deşi bătrânul Ben n-a avut niciodată un stat al lui. Sigur, n-au fost niciodată în număr mare, chiar în vremurile cele mai bune.
Whiskey Jack întinse o mână de culoarea lutului roşu şi atinse uşor figura lui Shadow.
— Mda. E adevărat. Dacă vei vâna pasărea tunetului, vei putea să-ţi aduci femeia înapoi. Dar ea aparţine lupului, trebuie să stea în locurile pentru morţi, nu să meargă prin tară.
— De unde ştii? îl întrebă Shadow.
Buzele lui Whiskey Jack nu se mişcară.
— Ce ţi-a spus bizonul?
— Să cred.
— Un sfat bun. Ai de gând să-l urmezi?
— Probabil.
Discutau fără cuvinte, fără gură, fără sunete. Shadow se întrebă dacă ceilalţi doi oameni din încăpere rămăseseră
nemişcaţi o clipită sau o fracţiune de clipită.
— Când o să-ţi găseşti tribul, să vii să mă vezi, zise Whiskey Jack. Pot să te ajut.
— O să vin.
Whiskey Jack îşi lăsă mâna jos, apoi se întoarse către Wednesday.
— Îl iei şi pe ho chunk?
— Pe cine?
— Pe ho chunk. Aşa îşi spun indienii winnebago.
Wednesday clătină din cap.
— Riscul e prea mare. Am putea avea probleme. Indivizii caută maşina.
— E furată?
Wednesday păru jignit.
— Nici vorbă! Hârtiile sunt la bord.
— Şi cheile?
— Sunt la mine, răspunse Shadow.
— Nepotul meu Harry Bluejay99 are un Buick din ’81. De ce nu-mi daţi cheile maşinii voastre? Puteţi s-o luaţi pe a lui.
Wednesday se enervă:
— Ce fel de schimb e ăsta?
Whiskey Jack ridică din umeri.
— Ştii cât de greu e să aducem automobilul tău din locul în care l-ai abandonat? Îţi fac o favoare. Poţi să accepţi sau să nu accepţi. Mie nu-mi pasă.
Apoi îşi închise gura ca o despicătură de cuţit.
Wednesday părea furios, însă furia i se transformă în mâhnire şi zise:
— Shadow, dă-i cheile de la Winnebago!
Iar Shadow îi întinse cheile lui Whiskey Jack.
— Johnny, zise acesta, vrei să-i conduci pe oamenii ăştia până la Harry Bluejay? Spune-i că am zis să le dea maşina.
— Cu plăcere, răspunse John Chapman.
Se ridică şi se duse la uşă, luă un săculeţ, deschise uşa şi ieşi afară. Shadow şi Wednesday îl urmară. Whiskey Jack îi aştepta în uşă şi-i zise lui Wednesday:
— Să nu te întorci aici. Nu eşti binevenit.
Wednesday îşi îndreptă degetul spre cer şi-i zise, amabil:
