"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » Romanian Books » Zei americani - Neil Gaiman

Add to favorite Zei americani - Neil Gaiman

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

— Ştii că cea mai mare parte a poliţiei lucrează în locuri ca acesta? Trebuie doar să ai mintea limpede. Se întâmplă ceva, cineva ţipă la tine, ţipă că a avut loc o crimă groaznică, iar tu trebuie să fii în stare să-i spui că e o greşeală, să faci oamenii să se ducă liniştiţi acasă. Şi să fii în stare să rezolvi problema.

— Şi cum o rezolvi?

— De obicei o rezolvi când pui cătuşe vinovaţilor. Să-mi spui dacă vrei o slujbă. Facem angajări. Iar tu eşti tipul de om de care avem nevoie.

— O să ţin minte, pentru cazul în care afacerile unchiului meu dau greş.

Sorbiră din ciocolată, iar Mulligan zise:

— Mike, ce-ai face dacă ai avea o verişoară care-i văduvă şi care nu te mai caută?

— Cum să te caute?

— La telefon. Locuieşte în alt stat, zise el, îmbujorându-se la faţă. Am văzut-o anul trecut, la o nuntă de familie. Pe atunci era căsătorită, adică soţul ei trăia. Nu mi-e verişoară

primară. Ceva mai îndepărtată.

— Ţi se aprinseseră călcâiele după ea?

Poliţistul roşi din nou.

— Nu-mi dau seama.

— Să punem întrebarea altfel: ea te plăcea?

— Mi-a spus doar câteva lucruri, atunci când mi-a telefonat. E o femeie foarte frumoasă.

— Şi ce-ai de gând să faci?

— Aş putea să-i cer să vină aici. Ce crezi? spusese că i-ar plăcea să vină aici.

— Sunteţi amândoi adulţi. Eu aş zice s-o chemi…

Chad dădu din cap, se înroşi la faţă, dădu iarăşi din cap.

Telefonul din apartamentul lui Shadow era tăcut, mort.

Se gândise să-l conecteze, dar nu-şi imagina cine ar fi putut să-l sune. Noaptea târziu ridicase receptorul şi ascultase. Era convins că auzise vântul bătând şi o discuţie îndepărtată între mai multe persoane care vorbeau în şoaptă, astfel încât nu se înţelegea nimic. Zise „Alo?” şi „Cine-i acolo?”, dar nu-i răspunse nimeni, se aşternu brusc tăcerea, apoi auzi un hohot de râs, atât de slab, încât nu era sigur că

nu şi-l imaginase.

Shadow călători din nou cu Wednesday în săptămânile care urmară.

Aşteptă în bucătăria unei vile din Rhode Island, în timp ce Wednesday se afla într-un dormitor cufundat în întuneric şi se certa cu o femeie care nu voia să se dea jos din pat, şi nici ca Wednesday ori Shadow să-i vadă faţa. În frigider se găseau o pungă de plastic plină cu greieri şi una plină cu pui de şoarece.

Apoi îl privi pe Wednesday într-un club rock din Seattle, răcnindu-şi saluturile prin zgomotul instrumentelor, adresându-se unei tinere cu păr scurt, roşu, şi cu tatuaje albastre, în spirală. Se părea că discuţia mersese bine, pentru că Wednesday se întorsese rânjind încântat.

Cinci zile mai târziu, Shadow aştepta într-o maşină

închiriată, când Wednesday se întoarse din holul unei clădiri de birouri din Dallas. Wednesday trânti uşa maşinii şi se aşeză tăcut, roşu la faţă de furie. Apoi zise:

— Dă-i drumul! Ai dracu’ albanezi! De parcă-i pasă cuiva de ei!

Trei zile după aceea, zburară în Boulder, unde luară un prânz plăcut împreună cu cinci japoneze. Masa se desfăşurase într-o atmosferă de amabilităţi şi politeţuri, iar Shadow plecă de acolo fără să fie sigur dacă se decisese ceva sau dacă se încheiase vreo înţelegere. Însă Wednesday părea destul de încântat.

Shadow aştepta cu nerăbdare întoarcerea în Lakeside.

Acolo era linişte şi se simţea bine-venit.

Intenţiona ca în fiecare dimineaţă în care nu călătorea să

traverseze podul şi să ajungă în piaţa oraşului. Avea să-şi cumpere două pateuri de la Mabel; avea să mănânce unul pe loc şi să bea o cafea. Dacă lăsase cineva un ziar, avea să-l citească, cu toate că nu-l interesaseră niciodată ştirile într-atât încât să-şi cumpere un ziar.

Avea să-şi pună al doilea pateu în buzunar, înfăşurat în punga lui de hârtie, şi avea să-l mănânce la prânz.

Într-o dimineaţă citea USA Today, iar Mabel îl întrebă:

— Mike, unde te duci astăzi?

Cerul era de un albastru-deschis. Ceaţa dimineţii lăsase copacii acoperiţi cu promoroacă.

— Nu ştiu, îi răspunse Shadow. Poate o să merg din nou pe drumul din pădure.

Femeia îi turnă cafea în cană şi îl întrebă:

— Ai fost vreodată spre est, în comitatul Q? E frumos acolo. O iei pe drumul care începe vizavi de magazinul de covoare de pe Twentieth Avenue.

— Nu, n-am fost niciodată.

Are sens

Copyright 2023-2059 MsgBrains.Com