— Eşti o fată analogică ce trăieşte într-o lume digitală…
Limuzina coti prea brusc, iar tânărul căzu pe canapea, peste Bilquis. Şoferul maşinii era ascuns de geamul opac.
Femeia fu cuprinsă brusc de convingerea iraţională că nu conduce nimeni maşina, că limuzina albă mergea prin Beverly Hills singură, ca Herbie the Love Bug107.
106 Aluzie la piesa muzicală „Material Girl” a solistei Madonna.
107 Herbie the Love Bug – automobil Volkswagen Beetle model 1963, având caracteristici umane, eroul unei serii de
Apoi clientul întinse mâna şi bătu în geamul opac.
Maşina încetini şi, înainte să se oprească, Bilquis fu aruncată pe uşă, iar ea sări şi căzu pe asfalt. Se afla pe un drum de pe panta dealului. În stânga se afla panta abruptă, în stânga o râpă la fel de abruptă. Femeia începu să alerge în josul drumului.
Limuzina rămase nemişcată.
Începu să plouă, tocurile ei înalte alunecau şi se răsuceau sub ea. Îşi aruncă pantofii şi goni mai departe, udă până la piele, căutând un loc pe unde să iasă din drum. Era speriată.
Sigur, avea puteri, dar era magia sexului, magia foamei. O
ţinuseră în viaţă în ţara aceea mult timp, însă se folosise şi de ochii ei ageri, de mintea ei, de prestanţa ei.
În dreapta se afla un parapet din metal, care împiedica maşinile să cadă în râpă. Ploaia curgea atât de tare pe drumul în pantă, încât îl transformase în râu. Degetele de la picioarele femeii începuseră să sângereze.
Luminile oraşului se întindeau în faţa ei – o hartă electrică
a unui regat imaginar, paradisul terestru –, iar ea voia doar să iasă cu bine de pe drum.
— „Sunt neagră, dar frumoasă”, strigă ea în ploaie şi în noapte. „Eu sunt trandafirul din Sharon şi crinul din vale.
Întăriţi-mă cu vin, îmblânziţi-mă cu mere, pentru că sunt bolnavă de dragoste.”
Un fulger despicat lumină verzui cerul nopţii. Femeia îşi pierdu echilibrul, alunecă mai mulţi metri, julindu-şi piciorul şi cotul, iar când se ridică în picioare văzu farurile maşinii ce cobora dealul către ea. Venea prea repede, iar ea se întrebă
dacă să se arunce în dreapta, unde putea fi strivită de panta dealului, sau în stânga, unde putea să cadă în râpă, aşa că
traversă şoseaua, intenţionând să se caţăre pe pământul ud, când limuzina albă veni derapând pe drumul alunecos, la naiba, mergea cu vreo sută douăzeci de kilometri pe oră, poate plutea pe apa de pe drum, şi-atunci femeia se prinse de pământ şi de nişte rădăcini, începu să se caţăre, însă
pământul ud se sfărâmă, iar ea căzu înapoi pe şosea.
filme Disney începând din 1968.
Maşina o lovi atât de puternic, încât o aruncă în aer ca pe o păpuşă. Bilquis căzu pe drum, în spatele limuzinei, iar impactul îi rupse pelvisul şi îi fractură craniul. Apa rece a ploii curgea pe faţa ei.
Începu să-şi blesteme ucigaşul, să-l blesteme în tăcere, pentru că nu putea să-şi mişte buzele. Îl blestemă în trezie şi în somn, în viaţă şi în moarte. Îl blestemă aşa cum ştie să
blesteme numai cineva care este pe jumătate demon din partea tatălui său.
Se deschise o uşă a maşinii. Cineva se apropie de ea.
— Eşti o fată analogică… fredonă din nou tipul, cu vocea lui afonă… Ce trăieşte într-o lume digitală… Madonnă
afurisită! Toate sunteţi nişte Madonne afurisite!
Apoi plecă.
Limuzina dădu înapoi şi prima dată trecu peste ea încet.
Oasele ei trosniră sub pneuri. Apoi limuzina se întoarse din deal, venind către ea.
Când, în cele din urmă, maşina părăsi dealul, pe drum rămăsese doar carnea roşie zdrobită a victimei, care cu greu putea fi recunoscută drept umană, iar în curând până şi asta va fi spălată de ploaie…
INTERLUDIU 2
— Salut, Samantha.
— Mags, tu eşti?
— Cine alta? Leon a spus că mătuşa Sammy a telefonat pe când eram sub duş.
— Am avut o discuţie interesantă. E un copil atât de dulce!
— Da. Cred că o să-l păstrez.
Un moment de stânjeneală din partea amândurora, nici măcar o şoaptă prin linia telefonică. Apoi:
— Sammy, cum merge cu şcoala?
