ciudat, de parcă n-ar mai fi fost atât de sigură pe sine.
Shadow îşi puse centura de siguranţă, iar fata zise:
— E o prostie să mă urc într-o maşină împreună cu un asasin psihopat.
— Ultima oară te-am dus până acasă, fără să păţeşti nimic.
— Ai omorât doi oameni. Eşti căutat de agenţii federali. Iar acum aflu că locuieşti lângă sora mea sub un nume fals. Sau Mike Ainsel e numele tău adevărat?
— Nu, îi răspunse Shadow, şi oftă. Nu este.
Detesta că spusese lucrul acesta, simţea că se lipsise de ceva important renunţând la Mike Ainsel. Ca şi cum şi-ar fi părăsit un prieten.
— I-ai omorât pe oamenii aceia?
— Nu.
— Agenţii au venit la mine acasă şi au zis că am fost văzuţi împreună. Un individ mi-a arătat fotografia ta. Cum îl chema? Domnul Hat 108 ? Nu, domnul Town. Era ca în Evadatul. I-am spus că nu te-am văzut.
— Mulţumesc.
— Spune-mi despre ce e vorba. O să-ţi păstrez secretele, dacă şi tu o să le păstrezi pe ale mele.
— Nu cunosc niciun secret de-al tău.
— Ştii că eu am avut ideea să vopsim chestia asta în purpuriu şi că l-am silit pe Paul Gunther să devină obiectul dispreţului oamenilor din toate comitatele din jur, aşa încât a fost obligat să părăsească oraşul până la urmă. Eram drogaţi, recunoscu ea.
— Mă îndoiesc că partea asta reprezintă un secret, zise Shadow. Probabil că o ştiu toţi cei din Lakeside, pentru că
purpuriul ăsta e de nuanţa pe care ar folosi-o chiar un drogat.
Atunci ea rosti foarte repede şi foarte calm:
— Dacă o să mă omori, te rog să nu mă chinui. N-ar fi trebuit să fiu aici cu tine. Sunt a naibii de proastă. Pot să te identific. Doamne!
108 Hat – „pălărie”, în limba engleză.
Shadow oftă şi-i explică:
— N-am ucis niciodată pe nimeni. Sincer. Acum o să te duc la Buck. O să bem ceva. Sau, dacă vrei, întorc maşina şi te duc acasă. Oricum, sper că n-o să anunţi poliţia.
În maşină se aşternu tăcerea. Traversară podul.
— Cine i-a omorât pe oamenii aceia? întrebă Sam.
— Dacă o să-ţi spun, n-o să mă crezi.
— O să te cred.
Vocea fetei devenise furioasă, iar Shadow se întrebă dacă
avusese o idee bună să aducă vin la cină. În momentul acela, viaţa nu mai era un cabernet…
— Nu-i uşor de crezut.
— Eu pot să cred orice. Nici n-ai idee ce pot să cred!
— Adevărat?
— Pot să cred lucruri care sunt adevărate, pot să cred lucruri care nu sunt adevărate şi pot să cred lucruri despre care nu ştie nimeni dacă sunt sau nu adevărate. Pot să cred în Moş Crăciun, în Iepuraşul de Paşte, în Marilyn Monroe, în Beatles, în Elvis şi în Mister Ed109. Cred că oamenii sunt perfectibili, cunoaşterea e infinită, lumea e condusă de cartelurile secrete ale băncilor şi e vizitată în mod regulat de extratereştri, de unii drăguţi care arată ca nişte lemurieni plini de riduri şi de unii răi care mutilează vite, ne vor apa şi femeile. Cred că viitorul e nasol şi cred că viitorul e mişto şi mai cred că într-o zi Femeia Bizon Alb110 se va întoarce şi va trage şuturi în fund tuturor. Cred că toţi bărbaţii sunt băieţi care au crescut prea mult, cu probleme profunde de comunicare, iar declinul sexului în America coincide cu declinul cinematografelor în care urmăreai filmul din maşină.
Cred că toţi politicienii sunt nişte escroci lipsiţi de principii şi cred că ei sunt totuşi mai buni decât orice alternativă. Cred că peninsula California se va scufunda în mare când o să
109 Mister Ed – cal vorbitor erou al unui serial comic de televiziune difuzat între anii 1961 şi 1966.
110 Femeia Bizon Alb (White Buffalo Calf Woman) – femeie sacră de origine supranaturală şi principală figură profetică
în religia lakota.
vină cutremurul cel mare, iar Florida se va dizolva în nebunie, aligatori şi deşeuri toxice. Cred că săpunul antibacterial ne distruge rezistenţa la murdărie şi la boli şi că
într-o zi vom fi ucişi cu toţii de o simplă răceală, precum marţienii din Războiul lumilor. Cred că cei mai mari poeţi ai secolului sunt Edith Sitwell111 şi Don Marquis112, că jadul este spermă uscată de dragon şi că acum o mie de ani, într-o altă viaţă, am fost un şaman siberian cu un singur braţ. Cred că destinul omenirii este scris în stele, cred că dulciurile aveau gust mai bun pe când eram copil, cred că-i imposibil –
din punct de vedere aerodinamic – ca un bondar să zboare, cred că lumina este o undă şi o particulă, cred că undeva există o pisică într-o cutie care-i simultan şi vie şi moartă
(deşi, dacă nu vor deschide niciodată cutia ca s-o hrănească, până la urmă vom avea doar două feluri de pisică moartă)113, cred că există stele în univers care-s cu miliarde de ani mai bătrâne decât universul. Cred într-un Dumnezeu personal care are grijă de mine şi care supraveghează tot ce fac. Cred într-un Dumnezeu impersonal care a pus universul în mişcare şi după aceea s-a dus la plimbare cu prietenele sale şi care nici nu ştie că eu trăiesc. Cred într-un univers pustiu şi fără Dumnezeu, al haosului cauzal, al zgomotului de fond şi al norocului chior. Cred că toţi cei care spun că sexul e supraevaluat nu l-au făcut cum se cuvine. Cred că toţi cei care pretind că ştiu ce se întâmplă mint şi în privinţa problemelor mărunte. Cred în cinstea absolută şi în minciunile necesare societăţii. Cred în dreptul femeii de a alege, în dreptul copilului de a trăi, cred că toate vieţile omeneşti sunt sacre, dar că nu-i nimic rău în pedeapsa cu 111 Edith Sitwell (1887-1964) – poetă britanică.
112 Donald Robert Perry Marquis (1878-1937) – scriitor şi jurnalist american.
