— Town, nu contează.

Iar Town dăduse din cap, luase cuţitul cu teacă şi-şi stăpânise furia.

Domnul Town îl ura pe Shadow pentru că fusese o parte din el. Când adormea vedea figura solemnă a lui Shadow, vedea zâmbetul acela care nu era zâmbet, vedea modul în care zâmbea Shadow fără să zâmbească. Town voia să-şi înfigă pumnul în burta individului. Chiar şi când dormea îşi simţea fălcile încleştate, tâmplele încordate şi gâtul în flăcări.

Îşi conduse Fordul Explorer peste pajişte şi trecu pe lângă

o clădire părăsită. Trecu de o culme şi văzu copacul. Opri maşina în apropierea acestuia. Ceasul de la bord arăta că

este ora 06.38 dimineaţa. Lăsă cheile în maşină şi se duse spre copac.

Arborele era mare, părea că aparţine unei alte lumi. Town nu-şi dădea seama dacă avea o înălţime de cincisprezece metri sau de şaizeci de metri. Iar scoarţa sa avea cenuşiul unei eşarfe fine de mătase.

Puţin deasupra solului se afla un bărbat gol, legat de trunchiul copacului cu un păienjeniş de funii. Iar la poalele arborelui se găsea ceva înfăşurat într-un cearşaf. Town îşi dădu seama despre ce-i vorba şi împinse în cearşaf cu

piciorul. De sub pânza cea albă apăru faţa distrusă pe jumătate a lui Wednesday, care se uită la el.

Town ajunse lângă copac. Merse în jurul trunchiului gros, până în partea opusă ochilor lipsiţi de vedere ai clădirii fermei, apoi trase fermoarul de la pantaloni şi urină pe trunchiul copacului. După aceea îşi trase fermoarul la loc, se întoarse la clădire, găsi o scară de lemn şi o duse până la copac. O sprijini cu grijă de trunchi şi se urcă pe ea.

Shadow atârna fără vlagă de funiile care-l legau de arbore.

Town se întrebă dacă Shadow mai trăia, pentru că pieptul acestuia nu se mişca. Mort sau aproape mort. Nu mai conta.

— Salut, găoază! zise Town cu voce tare, dar Shadow nu se mişcă.

Town ajunse în vârful scării şi scoase cuţitul. Găsi o ramură care părea să îndeplinească cerinţele domnului World şi o tăie la bază cu cuţitul. Craca era lungă de vreo şaptezeci de centimetri.

Puse cuţitul în teacă, apoi începu să coboare pe scară.

Când ajunse în dreptul lui Shadow se opri şi zise:

— Doamne, cât de mult te urăsc!

Îşi dorea să fi scos pistolul ca să-l împuşte, dar ştia că nu poate să facă asta. Atunci împunse aerul cu băţul, ca şi cum l-ar fi înjunghiat pe omul atârnat în copac. Fusese un gest instinctiv, o manifestare a furiei şi frustrării sale. Îşi imagină

că ţinea în mână o lance, pe care o răsucea în măruntaiele lui Shadow.

— E timpul să pleci, îşi spuse el apoi, cu glas tare.

Şi se gândi: „Ăsta-i primul semn al nebuniei. Începi să

vorbeşti de unul singur”. Mai coborî câteva trepte, apoi sări pe pământ. Se uită la creanga pe care o avea în mână şi se simţi ca un copil ce ţinea un băţ ca pe o lance sau ca pe o sabie. „Aş fi putut să tai o creangă din orice copac”, îşi zise el. „De unde ar fi ştiut că nu-i din copacul ăsta?”

„Domnul World ar fi ştiut”, se gândi el apoi.

Duse scara înapoi în clădirea fermei. Văzu cu coada ochiului ceva mişcând şi privi pe fereastră, în încăperea întunecată plină de mobile stricate şi cu tencuiala scorojită

pe pereţi. Pentru o clipă, ca într-un vis, îşi imagină că vede

trei femei ce stăteau în salonul înecat în beznă.

Una dintre ele tricota. Una se uita drept la el. Alta părea că

doarme. Femeia care se uita la el începu să zâmbească, un zâmbet larg, care părea că-i despică figura în două, un zâmbet cu gura de la o ureche la alta. Apoi ridică un deget şi-şi atinse gâtul, după care îl trecu încet dintr-o parte a gâtului în cealaltă parte.

Asta îşi închipui el că vede în încăperea aceea goală, care adăpostea – aşa cum văzu după ce se uită mai bine – doar mobilă veche putrezită şi ziare pătate de muşte. Nu era nimeni acolo.

Se frecă la ochi.

Town se duse la Fordul Explorer cafeniu şi se urcă în el.

Aruncă băţul pe pielea albă a scaunului din dreapta şoferului, răsuci cheia în contact. Ceasul de la bord arăta ora 06.37 dimineaţa. Town se încruntă şi se uită la ceasul său de mână, care arăta ora 13.58.

„Grozav”, îşi spuse el, „am stat în copac opt ore sau minus un minut.” Asta gândi el, dar de fapt crezu că ambele ceasuri se stricaseră simultan.

În copac, trupul lui Shadow începu să sângereze. Rana se afla în coaste. Sângele se scurgea încet, era gros şi negru ca melasa.

Vârful muntelui Lookout fu acoperit de nori.

Easter stătea la oarecare distanţă de mulţimea de la poalele muntelui, privind ivirea zorilor în partea de răsărit a culmii. Femeia avea tatuat la încheietura mâinii stângi un lanţ de nu-mă-uita albastre, şi îl frecă, fără să-şi dea seama, cu degetul mare de la mâna dreaptă.

Venise altă noapte şi trecuse, fără să se întâmple nimic.

Oamenii continuau să vină, câte unul, câte doi. Ultima noapte adusese mai multe făpturi din sud-vest, inclusiv doi băieţei, fiecare de mărimea unui pom, şi ceva care abia se zărea, dar care părea să semene cu un cap fără trup, de mărimea unui Volkswagen Beetle. Făpturile acelea dispăruseră printre copacii de la baza muntelui.

Nimeni nu-i deranja. Nimeni din lumea exterioară nu

păruse să-i bage în seamă. Easter îşi imagina turiştii din Rock City uitându-se la ei cu binoclul, zgâindu-se la tabăra făpturilor strânse la poalele muntelui, dar zărind doar copaci, tufişuri şi stânci.

Femeia simţea mirosul fumului unui foc la care se gătea, simţea miros de bacon fript, miros purtat de vântul rece.

Undeva, la capătul îndepărtat al taberei, cineva începu să

cânte la muzicuţă, iar asta o făcu să zâmbească şi să tresară, fără să vrea. Avea în rucsac o carte într-o ediţie populară şi abia aştepta să se lumineze suficient ca să înceapă să

citească.

Pe cer, chiar sub nori, apărură două puncte: unul mic şi unul mai mare. Vântul dimineţii îi aruncă lui Easter în faţă

câţiva stropi de ploaie.

Din tabără ieşi o fată desculţă, care veni către ea. Se opri în spatele unui copac, îşi ridică fusta şi se ghemui. După ce fata termină, Easter o salută. Fata se apropie.

— Bună dimineaţa, doamnă, zise ea. Bătălia va începe curând.

Vârful limbii ei roz atinse buzele ei stacojii. Fata purta o aripă neagră de cioară legată cu o curea de piele de umărul ei şi un picior de cioară prins de un lănţişor de la gâtul ei. Pe braţe avea tatuaje albastre, alcătuite din linii şi noduri împletite.

— De unde ştii?