113 Referire la paradoxul fizicianului austriac Erwin Schrodinger cu privire la consecinţele mecanicii cuantice; conform acestuia, o pisică aflată într-o cutie poate fi considerată simultan vie şi moartă, în funcţie de un eveniment aleatoriu anterior.
moartea dacă poţi să ai încredere în sistemul juridic, şi mai cred că numai un tâmpit poate să aibă încredere în sistemul juridic. Cred că viaţa e un joc, că viaţa e un joc crud, că viaţa este ceea ce se întâmplă cât timp trăieşti şi că trebuie să stai liniştit şi să te bucuri de ea.
Sam se opri, ca să-şi tragă răsuflarea.
Shadow simţi nevoia să ia mâinile de pe volan, pentru a o aplauda. Dar, în loc să facă asta, zise:
— Bine. Deci dacă-ţi spun despre ce-i vorba n-o să crezi că-s nebun.
— Încearcă şi o să vedem.
— Ai crede că toţi zeii pe care şi i-au imaginat vreodată
oamenii mai sunt printre noi şi în ziua de azi?
— … S-ar putea…
— Şi că există zei noi, zei ai calculatoarelor, ai telefoanelor şi ai altor chestii de felul ăsta, iar ei toţi cred că nu-i loc în lume pentru ambele feluri de zei? Şi că-i pe cale să
izbucnească un fel de război?
— Şi zeii ăia i-au ucis pe cei doi oameni?
— Nu, nevasta mea i-a omorât.
— Parcă mi-ai spus că nevasta ta a murit.
— Aşa e.
— I-a omorât înainte să moară?
— După.
Fata îşi ridică mâna şi-şi dădu părul de pe frunte.
Ajunseră pe Strada Principală, în faţă la Buck Stops Here.
Afişul din vitrină prezenta un cerb cu figura plină de surprindere, care stătea pe picioarele din spate şi ţinea un pahar de bere. Shadow luă punga cu cartea şi coborî din maşină.
— De ce ar vrea război? întrebă Sam. Mi se pare o aiureală. Ce să câştige?
— Nu ştiu, recunoscu Shadow.
— E mai uşor să crezi în extratereştri decât în zei, zise Sam. Poate că domnul Town şi domnul Cutare erau Bărbaţi în Negru, dar din tabăra extraterestră.
Stăteau pe trotuar, în faţă la Buck Stops Here. Sam se uită
la Shadow, iar respiraţia ei zăbovi în aerul nopţii ca un nor
alb.
— Spune-mi doar că eşti unul dintre băieţii buni.
— Nu pot, îi răspunse Shadow. Aş vrea să pot. Şi fac tot ce-mi stă în puteri.
Fata îl privi, muşcându-şi buza de jos. Apoi dădu din cap.
— Bine. N-o să te denunţ. Poţi să faci cinste cu o bere.
Shadow deschise uşa şi fu izbit imediat de căldură şi de zgomotul muzicii. Intrară înăuntru.
Sam făcu semne unor prieteni. Shadow dădu din cap către câţiva oameni, ale căror figuri – nu şi nume – şi le amintea din ziua în care o căutase pe Alison McGovern sau pe care-i întâlnise dimineaţa, în restaurantul lui Mabel. Chad Mulligan stătea la bar, cu braţul pe umărul unei femei roşcate –
probabil verişoara de sărutat, îşi zise Shadow. Se întrebă
cum arăta, dar femeia stătea cu spatele spre el. Mâna lui Chad se ridică într-un salut ironic, când îl văzu pe Shadow.
Acesta îi zâmbi şi-i făcu şi el semn. Apoi Shadow se uită în jur, după Hinzelmann, dar bătrânul nu era acolo în seara aceea. Văzu o masă liberă în spatele sălii şi se îndreptă către ea.
Atunci cineva începu să ţipe.
Un ţipăt groaznic, din adâncul gâtlejului, un ţipăt isteric al cuiva care văzuse o fantomă. Toate discuţiile încetară.
Shadow se uită în jur, convins că fusese cineva ucis, apoi îşi dădu seama că toate figurile de la bar se întorseseră către el.
Chiar şi pisica neagră, care dormea în vitrină în timpul zilei, stătea căţărată pe tonomat, cu coada ridicată şi cu spatele arcuit, uitându-se la el.
Timpul îşi încetini curgerea.
